Cum îți protejezi economiile fără să te transformi în investitor?

Banii puși deoparte au un talent pe care nu li l-a cerut nimeni, se micșorează fără să se miște din loc. Cifra din aplicația băncii rămâne aceeași, doar că la casa de marcat ajunge pentru tot mai puțin. Iar soluția nu trebuie să fie un cont de tranzacționare deschis la miezul nopții, după un clip care promite randamente de vis.

Îți protejezi economiile fără să devii investitor dacă păstrezi un fond de urgență la îndemână, împarți restul banilor după momentul în care îți vor trebui și îi ții în depozite garantate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare sau în titluri de stat Tezaur, după ce ai scăpat de datoriile scumpe. Ținta realistă este să pierzi cât mai puțin.

De ce pierd din valoare banii lăsați în pace

Banii lăsați în pace pierd din valoare pentru că prețurile urcă, în timp ce suma din cont rămâne aceeași, așa că fiecare leu cumpără mai puțin decât acum un an. Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), rata anuală a inflației a fost de 6,2% în august 2026, după 10,4% în iunie. Scăderea arată bine în titlurile de ziar, însă prețurile nu au coborât, doar urcă mai încet.

Pus în bani, calculul e simplu și cam neplăcut. Cine a ținut 10.000 de lei în sertar din august 2025 până în august 2026 are azi o putere de cumpărare echivalentă cu aproximativ 9.416 lei de anul trecut. Aproape 600 de lei, mai exact 584, s-au evaporat fără nicio tranzacție și fără vreo greșeală, doar pentru că banii au stat.

Același comunicat INS arată că serviciile s-au scumpit în ultimul an cu 11,28%, în timp ce mărfurile alimentare au urcat cu 2,62%. Dacă o bună parte din buget îți pleacă pe chirie și pe servicii plătite lunar, inflația pe care o simți e mai aproape de prima cifră decât de a doua. Media oficială rămâne utilă, doar că nimeni nu trăiește exact în coșul ei.

Ce înseamnă să protejezi, spre deosebire de a investi

A proteja economiile înseamnă să încerci să ții pasul cu prețurile fără să accepți riscul ca suma din cont să scadă. Investitorul face alt pariu și acceptă că, pentru o vreme, valoarea banilor lui poate coborî, uneori serios, în schimbul șansei unui câștig mai mare pe termen lung. Ambele atitudini sunt legitime, numai că nu se potrivesc acelorași oameni și nici acelorași bani.

Pentru prima variantă nu ai nevoie de cursuri de trading sau de grafice. Îți ajung câteva decizii bune, luate o singură dată, și un calendar pe care să-l respecți. Restul ține de disciplină, iar disciplina, spre deosebire de piețe, depinde numai de tine.

Testul somnului liniștit

Am o regulă pe care o aplic oricărui produs financiar: dacă mă face să verific aplicația de trei ori pe zi, nu e pentru banii mei de siguranță. Protecția ar trebui să fie plictisitoare, aproape uitată, până în ziua în care ai nevoie de ea. Un depozit care se reînnoiește singur sau un titlu de stat care plătește dobânda o dată pe an trec testul ăsta fără efort.

Fondul de urgență, primul zid de apărare

Fondul de urgență este suma păstrată deoparte exclusiv pentru neprevăzut, cum ar fi mașina rămasă pe drum sau o lună în care salariul nu mai vine, și reprezintă prima formă reală de protecție a economiilor. Fără el, orice incident te obligă să rupi un depozit înainte de termen sau să apelezi la un card de credit cu dobândă mare. Cu el, aceeași problemă rămâne doar o problemă și nu se transformă în datorie.

Cât de mare ar trebui să fie

Eu aș porni de la trei luni de cheltuieli esențiale, calculate pe ce plătești efectiv, nu pe ce câștigi. Pentru o gospodărie care are nevoie de 4.000 de lei lunar ca să acopere strictul necesar, pragul minim ar fi deci 12.000 de lei. Dacă lucrezi pe cont propriu sau ești singurul care aduce bani în casă, aș urca spre șase luni, adică 24.000 de lei în același exemplu.

Știu, sumele astea par mari când le vezi scrise. Nimeni nu le strânge într-o lună, dar 500 de lei puși deoparte lunar ajung la 12.000 în doi ani, chiar și fără dobândă. Important e să începi și să nu te atingi de bani pentru o vacanță de care „oricum aveai nevoie”.

Mai e un detaliu legat de inflație, pe care îl uităm des. O rezervă calculată acum doi ani, pe prețurile de atunci, nu mai acoperă azi aceleași trei luni, așa că fondul trebuie recalculat măcar o dată pe an. Altfel ai senzația că ești protejat, deși plasa de dedesubt s-a subțiat între timp.

Stabilitatea locului de muncă schimbă calculul

Mărimea rezervei depinde de cât de sigur e venitul, iar în anii cu scumpiri mari siguranța asta scade tocmai când ai avea mai multă nevoie de ea. Potrivit INS, rata șomajului a urcat la 6,8% în trimestrul al doilea din 2026, cu 0,3 puncte procentuale peste trimestrul anterior. Nu e o cifră dramatică, dar direcția contează.

Explicația stă de partea cealaltă a biroului. Angajații cer, pe bună dreptate, măriri care să acopere prețurile, iar firmele, mai ales cele mici, primesc aceste cereri exact când le cresc și lor facturile și dobânzile la credite. Cine vrea să vadă ecuația din scaunul patronului o găsește în presiunea salarială asupra angajatorilor, explicată pe AfacereaZilei.ro, unde efectele inflației sunt privite și din perspectiva firmelor. Pentru tine, concluzia practică e scurtă: dacă firma la care lucrezi a înghețat angajările sau amână măririle, e înțelept să îngroși rezerva.

Unde ții fondul de urgență

Cel mai bun loc pentru fondul de urgență e un cont de economii separat, din care poți retrage banii oricând, de regulă fără penalizări. Nu în contul curent, unde se amestecă cu banii de cheltuială și se topește pe nesimțite, și nici acasă, unde nu aduce nimic și poate dispărea la propriu. Dobânda la conturile de economii e de obicei mai mică decât la depozite, dar aici contează în primul rând viteza cu care ajungi la bani.

Un obicei care mie mi-a prins bine e să țin rezerva la altă bancă decât cea unde vine salariul. Transferul durează câteva minute, exact cât îți trebuie ca să te întrebi dacă o reducere de weekend chiar e o urgență. Micul obstacol ăsta face mai mult decât orice buget scris frumos în Excel.

Pune pe fiecare sumă o dată de folosire

Cel mai simplu mod de a decide unde ții restul economiilor este să stabilești când vei avea nevoie de fiecare sumă, pentru că data folosirii alege instrumentul mai bine decât orice comparație de dobânzi. Banii pentru anvelopele de iarnă din noiembrie n-au ce căuta în titluri pe cinci ani. La fel de prost stau banii pentru un avans de peste patru ani, lăsați în contul curent.

Exercițiul durează o seară și cere doar o foaie de hârtie. Notează cheltuielile mari pe care le știi deja, cu luna aproximativă în care vin, și vezi ce sume trebuie să fie disponibile și când. Tot ce rămâne fără dată, după ce ai pus deoparte fondul de urgență, devine rezerva ta pe termen lung.

Banii cu termen apropiat și banii cu termen îndepărtat

Pentru sumele de care ai nevoie în mai puțin de un an ajung depozitele la termen cu scadențe scurte, alese astfel încât banii să se elibereze puțin înaintea cheltuielii. Pentru ce vine peste doi sau trei ani poți bloca o dobândă fixă pe o perioadă mai lungă, fie printr-un depozit, fie prin titluri de stat cu scadența potrivită. Regula de bază e ca banii să fie liberi cu câteva zile înainte de ziua în care trebuie plătiți.

Mie îmi place să las o mică marjă, de o lună sau două. Băncile prelungesc automat unele depozite dacă uiți să dai instrucțiuni, iar titlurile de stat au propriile date de plată, trecute în prospect. O cheltuială mutată cu o săptămână poate strica un plan întreg dacă banii sunt blocați exact atunci.

Scara de depozite

O scară de depozite înseamnă să împarți o sumă în mai multe depozite cu scadențe diferite, astfel încât o parte din bani să devină disponibilă la intervale regulate. Să zicem că ai 12.000 de lei și pui câte 3.000 în depozite pe trei, șase, nouă și douăsprezece luni. Când expiră primul, îl refaci pe douăsprezece luni, la fel și pe următoarele, iar după primul an ai câte un depozit care ajunge la scadență la fiecare trei luni.

Avantajul e dublu. Nu ai niciodată toți banii blocați, iar dacă dobânzile cresc, prinzi nivelurile noi cu fiecare depozit reînnoit, fără să ghicești nimic. Sistemul nu-ți cere nicio pricepere financiară, doar puțină ordine în notițe.

Depozitele bancare, plictisitoare cu folos

Depozitul bancar rămâne instrumentul de protecție cel mai la îndemână, pentru că suma depusă e garantată prin lege și dobânda e stabilită din prima zi. Potrivit Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare (FGDB), care funcționează în baza Legii nr. 311/2015, depozitele sunt acoperite până la echivalentul în lei a 100.000 de euro pentru fiecare deponent, la fiecare bancă. Titlul complet al actului normativ este Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor și Fondul de garantare a depozitelor bancare. Compensațiile se pun la dispoziție în șapte zile lucrătoare de la data la care depozitele devin indisponibile.

Ce acoperă garanția și ce rămâne pe dinafară

Plafonul se aplică tuturor banilor tăi de la aceeași bancă, adunați la un loc. Exemplul din formularele de informare pe care le primesc deponenții e grăitor: cine are 90.000 de euro într-un cont de economii și 20.000 în contul curent, la aceeași instituție, primește înapoi doar echivalentul a 100.000. La un cont comun, plafonul se calculează separat pentru fiecare titular.

Legea mai prevede o acoperire peste 100.000 de euro, timp de douăsprezece luni, pentru sumele venite din vânzarea unei locuințe sau din evenimente precum pensionarea ori disponibilizarea. Ca să beneficiezi de ea, anunți banca și îi arăți documentele din care reiese proveniența banilor. Detaliul contează dacă ai vândut un apartament și banii stau câteva luni în cont până cumperi altul. Titlurile de stat și fondurile de investiții nu intră însă sub umbrela FGDB, oricât de sigure ar părea.

Dobânda de pe afiș și dobânda care rămâne

Dobânda afișată de bancă e brută, iar din ea se reține la sursă un impozit de 10%, conform Codului fiscal (Legea nr. 227/2015). Pe un depozit ipotetic de 10.000 de lei cu 6% pe an primești 600 de lei dobândă brută, din care rămân 540 după impozit. La final ai 10.540 de lei.

Urmează partea pe care reclamele n-o arată. Dacă inflația din anul următor ar semăna cu cea din august, cei 10.540 de lei ar cumpăra cât 9.925 de lei de azi, adică ai pierde în jur de 75 de lei din puterea de cumpărare. Față de cei aproape 600 de lei pierduți în sertar, diferența se vede limpede, chiar dacă nu arată a câștig.

Literele mici ale ofertelor

Dobânzile cele mai mari din reclame vin aproape mereu cu condiții. Unele se aplică doar banilor noi aduși în bancă, altele cer o sumă minimă sau un pachet de cont cu comision lunar. Uită-te și la ce se întâmplă la scadență, pentru că multe depozite se prelungesc automat la dobânda standard, de obicei mai mică decât cea promoțională.

Lichidarea înainte de termen e cealaltă capcană. De regulă pierzi dobânda depozitului și primești, în cel mai bun caz, dobânda la vedere, aproape simbolică. Tocmai de aceea fondul de urgență stă separat, ca să nu fii nevoit să spargi depozitele la prima problemă.

Titlurile de stat Tezaur, ruda apropiată a depozitului

Titlurile de stat Tezaur sunt împrumuturi pe care persoanele fizice le acordă statului român, cu dobândă fixă și venituri neimpozabile, și sunt cea mai simplă alternativă la depozit pentru cine nu vrea să aibă de-a face cu bursa. În emisiunea deschisă între 7 septembrie și 2 octombrie 2026, Ministerul Finanțelor oferă dobânzi anuale de 6,20% pentru titlurile pe un an, 6,75% pentru cele pe trei ani și 7,15% pentru cele pe cinci ani. Valoarea nominală a unui titlu e de un leu, așa că poți subscrie și sume mici.

Titlurile se cumpără de la unitățile Trezoreriei Statului până pe 2 octombrie, prin platforma Ghișeul.ro până pe 30 septembrie și online, prin Spațiul Privat Virtual (SPV) al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), până pe 1 octombrie. La oficiile Companiei Naționale Poșta Română subscrierile merg până pe 1 octombrie în orașe și până pe 30 septembrie la sate. Dacă citești articolul după aceste date, următoarea emisiune va avea propriul calendar și, foarte probabil, alte dobânzi.

Pe aceiași 10.000 de lei, un titlu Tezaur pe un an îți aduce 620 de lei, din care nu se reține nimic. Ajungi la 10.620 de lei, care, la o inflație de 6,2%, cumpără exact cât 10.000 de lei de azi. Ieși pe zero în termeni reali, ceea ce într-un an ca acesta nu e deloc puțin.

Contextul poate lucra în favoarea ta. Banca Națională a României (BNR) a revizuit în august prognoza de inflație pentru finalul lui 2026 la 6,1% și anticipează 3,4% la sfârșitul lui 2027, iar la ședința din 10 august 2026 a menținut dobânda de politică monetară la 6,50%, nivel neschimbat din august 2024. Dacă scenariul băncii centrale se confirmă, cine blochează acum o dobândă fixă de peste 6% ar putea ieși cu un mic câștig real, dar vorbim de o prognoză, nu de o promisiune.

Riscurile care rămân

În spatele titlurilor Tezaur stă statul, nu FGDB. Pentru cineva care economisește în lei e greu de găsit un debitor mai solid, însă diferența juridică există și e bine s-o cunoști. Dobânda fixă funcționează în ambele sensuri, te avantajează dacă inflația coboară și te lasă în urmă dacă urcă din nou.

Ministerul Finanțelor precizează că titlurile Tezaur pot fi răscumpărate înainte de scadență, însă condițiile, inclusiv ce se întâmplă cu dobânda, sunt scrise în prospectul fiecărei emisiuni. Citește-l înainte să subscrii, mai ales dacă alegi scadența de cinci ani. Iar dacă banii sunt de fapt fondul de urgență, alege altceva.

Fidelis, pasul care seamănă deja a investiție

Titlurile Fidelis sunt tot titluri de stat emise periodic de Ministerul Finanțelor, în lei sau în euro, dar se subscriu prin bănci și brokeri și, după emisiune, se tranzacționează la Bursa de Valori București (BVB). Asta înseamnă că ai nevoie de un cont la un intermediar și că, dacă vinzi înainte de scadență, prețul depinde de piață. Dacă le ții până la capăt, fluctuațiile de pe bursă nu te privesc, primești dobânda și banii înapoi. Veniturile din dobânzile Fidelis sunt, ca și la Tezaur, neimpozabile.

Pentru cineva care și-a promis că nu devine investitor, Fidelis e granița. Nu e complicat, dar te obligă să deschizi un cont nou și să înțelegi ce e un preț de piață. Dacă nu vrei asta, Tezaur îți dă aproape același lucru pe un drum mai scurt.

Datoria scumpă, locul unde economiile câștigă cel mai sigur

Dacă ai datorii cu dobândă mare, cel mai sigur câștig pe care îl pot aduce economiile tale e rambursarea lor, pentru că fiecare leu plătit în avans îți economisește exact dobânda pe care n-o mai datorezi. Niciun depozit și niciun titlu de stat nu se apropie de dobânzile la cardurile de credit sau la multe împrumuturi de la instituțiile financiare nebancare (IFN). Aici nu ai nevoie de nicio prognoză, câștigul e cert.

Ordinea contează totuși. Nu goli fondul de urgență ca să închizi un card, fiindcă prima problemă neprevăzută te va trimite înapoi la același card. Construiește întâi o rezervă minimă, de o lună sau două, apoi atacă datoriile cu dobânda cea mai mare, una câte una.

La creditele ipotecare calculul e mai nuanțat. Un credit cu dobândă variabilă, legată de Indicele de referință pentru creditele consumatorilor (IRCC), te expune la schimbări pe care nu le controlezi, așa că o rambursare anticipată parțială îți micșorează expunerea la ele. La un credit cu dobândă fixă mai mică decât ce îți aduce un titlu de stat, graba de a-l închide nu se justifică neapărat. Înainte de orice plată în avans, verifică în contract dacă există comision de rambursare anticipată.

Lei sau euro, o întrebare despre cheltuielile tale

Economiile se țin, în linii mari, în moneda în care vor fi cheltuite, pentru că altfel adaugi riscul de curs valutar peste cel de inflație. Dacă ai o rată în euro sau plănuiești studii în străinătate pentru copil, o parte din rezervă ținută în euro are sens. Când toate cheltuielile tale sunt în lei, economiile ținute în euro devin, fără să vrei, un pariu pe curs.

Pariurile pe curs sunt exact genul de decizie de investitor pe care încerci s-o eviți. În plus, fiecare schimb dus-întors te costă diferența dintre cursul de cumpărare și cel de vânzare al băncii, care nu apare pe extras ca taxă, dar se simte. Iar dobânzile la depozitele în euro sunt de regulă mult mai mici decât cele în lei, așa că protecția lor împotriva inflației de acasă rămâne limitată.

Ce nu înseamnă protecție, oricât de convingător ar suna

Orice produs care îți promite câștig garantat mult peste dobânzile băncilor și ale statului ar trebui să-ți aprindă un semnal de alarmă. Diferența de randament plătește întotdeauna un risc, iar dacă cineva susține că riscul lipsește, fie nu îl înțelege, fie ți-l ascunde. Regula asta te scutește de cele mai multe țepe.

Semnele unei promisiuni prea frumoase

Reclamele în care vedete sau politicieni par să recomande o platformă miraculoasă au devenit aproape banale pe rețelele sociale, iar multe sunt montaje. Un „consultant” care te sună și îți cere să instalezi o aplicație de acces la distanță nu lucrează pentru tine. Iar orice ofertă care trebuie acceptată „azi, până la miezul nopții” primește din partea mea un refuz din principiu.

Verificarea durează două minute. Băncile și instituțiile financiare nebancare apar în registrele publicate de BNR, iar firmele autorizate să ofere servicii de investiții apar în registrul Autorității de Supraveghere Financiară (ASF). Dacă numele nu e acolo, discuția se încheie, oricât de profesionist ar arăta site-ul.

Aurul și apartamentul, protecții cu asterisc

Poate te gândești la aur sau la un apartament ca refugiu, și pe termen lung amândouă pot păstra valoarea. Numai că aurul nu plătește dobândă, iar între prețul cu care îl cumperi și cel cu care îl vinzi înapoi e o diferență care îți mănâncă o bucată din bani, la bijuterii plus manopera. Un apartament cumpărat ca rezervă vine cu impozite, reparații, chiriași și luni de așteptare la vânzare, adică exact grija pe care voiai s-o eviți.

Nu spun că sunt alegeri proaste. Spun doar că amândouă te transformă, vrei nu vrei, în investitor, cu tot ce presupune asta.

Obiceiurile care apără banii mai bine decât orice produs

Cele mai eficiente măsuri de protecție a economiilor sunt adesea obiceiuri banale, cum ar fi transferul automat în ziua salariului sau o revizie anuală a banilor, mai degrabă decât produse financiare sofisticate. Un depozit bun nu ajută dacă nu ajung bani în el. Iar banii ajung acolo mai sigur când decizia nu trebuie luată din nou în fiecare lună.

Transferul automat

Setează un ordin de plată programat care mută o sumă fixă în contul de economii chiar în ziua în care intră salariul. Suma poate fi mică la început, 5% sau 10% din venit, important e să nu mai treacă prin mâna ta. Ce nu vezi în contul curent nu cheltui, iar asta ține mai puțin de voință și mai mult de felul în care îți organizezi conturile.

Asigurarea locuinței

Un cutremur sau o inundație pot înghiți în câteva ore economii strânse în ani. Polița de asigurare obligatorie a locuinței împotriva dezastrelor naturale (PAD), prevăzută de Legea nr. 260/2008 și emisă de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID), acoperă cutremurul, inundațiile și alunecările de teren. O poliță facultativă poate extinde protecția la incendii sau la apa scursă de la vecinul de la etajul de sus. E o cheltuială mică pe an față de ce poate salva.

O oră pe an pentru revizie

O dată pe an, ideal într-o lună fără sărbători, verifică ce depozite și titluri ajung la scadență și dacă fondul de urgență mai acoperă trei luni la prețurile de acum. Compară dobânzile băncii tale cu cele din piață și cu ultima emisiune Tezaur. E o oră plictisitoare care poate face diferența dintre un an pierdut și unul terminat pe zero.

În aceeași oră poți face și un exercițiu util, uitându-te pe extrasele de cont ca să vezi pe ce s-au dus banii. Dacă chiria sau serviciile au crescut mult mai repede decât restul, inflația ta personală e peste media INS și ai nevoie de o rezervă ceva mai mare. Cifrele oficiale rămân un punct de plecare bun, restul îl completezi cu propriile extrase.

Când poți să te gândești la mai mult

Momentul în care are sens să privești dincolo de protecție vine abia după ce fondul de urgență e complet și datoriile scumpe au dispărut. Abia atunci banii de care știi sigur că nu vei avea nevoie în următorii zece ani pot fi priviți altfel. Pe perioade atât de lungi, depozitele și titlurile de stat pot cel mult să țină pasul cu inflația, iar asta s-ar putea să nu ajungă pentru bătrânețea pe care ți-o dorești.

Poate te surprinde, dar mulți salariați sunt deja mici investitori fără să fi ales vreodată o acțiune. O parte din contribuția lor la pensie ajunge într-un fond de pensii administrat privat, așa-numitul Pilon II, supravegheat de ASF, care plasează banii în numele lor. Extrasul anual de la fondul de pensii e un bun prim contact cu felul în care arată banii investiți pe termen lung, fără să riști nimic în plus.

Pentru contextul economic din jurul acestor decizii, AfacereaZilei.ro, publicație online din România dedicată economiei și afacerilor, scrie despre felul în care inflația schimbă bugetele familiilor și costurile firmelor. Cât despre economiile tale, ele au nevoie mai degrabă de ordine decât de curaj. Un fond de urgență, câteva depozite cu date bine alese, un titlu de stat și o oră de revizie pe an fac mai mult pentru liniștea ta decât orice grafic urmărit noaptea.

Întrebări frecvente

Este mai sigur să țin economiile acasă, în numerar?

Nu. Numerarul din casă nu aduce dobândă, deci suportă integral efectul inflației, și nu e protejat de nicio schemă de garantare dacă e furat sau distrus. O sumă mică pentru câteva zile de urgență e rezonabilă, restul stă mai bine într-un cont de economii garantat de FGDB.

Pot pierde bani într-un depozit bancar?

În termeni nominali, suma depusă e garantată de FGDB până la echivalentul a 100.000 de euro per deponent și per bancă, așa că nu o pierzi nici dacă banca intră în dificultate. În termeni reali, pierzi putere de cumpărare atunci când dobânda netă rămâne sub inflație. Mai pierzi dobânda dacă lichidezi depozitul înainte de scadență.

Trebuie să declar la ANAF dobânzile primite?

Pentru dobânzile bancare, banca reține la sursă impozitul de 10%, așa că pentru impozit nu ai nimic de declarat. Dacă însă totalul veniturilor tale din afara salariului, dobânzile nete incluse, depășește pragul prevăzut de Codul fiscal pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), poate apărea obligația de a depune Declarația unică. Dobânzile de la titlurile Tezaur sunt neimpozabile.

Merită să împart economiile între mai multe bănci?

Dacă ai peste 100.000 de euro, da, pentru că plafonul FGDB se aplică separat la fiecare bancă. Sub acest nivel, împărțirea ține mai mult de comoditate, de exemplu fondul de urgență la o bancă și depozitele la alta, cu dobânzi mai bune. Prea multe conturi îți complică însă viața și îți pot aduce comisioane în plus.

Cât ar trebui să las în contul curent?

Cam cât îți trebuie pentru cheltuielile lunii în curs, plus o mică marjă pentru plăți neașteptate. Tot ce trece peste stă degeaba și pierde din valoare fără să aducă nimic. Surplusul își are locul în contul de economii sau în depozite.

Ce fac cu economiile dacă inflația continuă să scadă?

Când inflația coboară, dobânzile tind să coboare și ele după o vreme, așa că dobânzile fixe blocate acum pe perioade mai lungi devin mai valoroase. Cine are bani de care nu are nevoie câțiva ani poate prefera scadențele de trei sau cinci ani, la depozite sau la Tezaur. Dezinflația nu înseamnă ieftinire, prețurile doar cresc mai încet, deci fondul de urgență rămâne la fel de necesar.

Ce se întâmplă dacă uit de un depozit ajuns la scadență?

Depinde de opțiunea aleasă la constituire. Multe depozite se prelungesc automat pe aceeași perioadă, dar la dobânda standard a momentului, care poate fi mai mică decât cea inițială, iar altele mută banii în contul curent, unde nu mai câștigă aproape nimic. O notificare în calendar cu o săptămână înainte de scadență rezolvă problema.

Cum îmi primesc banii din titlurile Tezaur la scadență?

La scadență primești valoarea nominală a titlurilor și ultima tranșă de dobândă, în modalitatea descrisă în prospectul emisiunii. Dacă banii ajung în contul de subscriere deschis la Trezoreria Statului, îi poți muta în contul bancar online, prin SPV, sau cu formularul „Ordin de plată multiplu electronic” publicat de Ministerul Finanțelor, în care completezi CNP-ul și IBAN-ul. Dacă ai subscris la un oficiu poștal, întreabă la ghișeu cum se face plata în cazul tău.

Sunt fondurile de piață monetară o variantă pentru cine nu vrea să investească?

Fondurile de piață monetară plasează banii în depozite și titluri pe termen scurt și sunt administrate de societăți supravegheate de ASF. Se lichidează ușor și au de regulă fluctuații mici, însă rămân fonduri de investiții, nu intră sub garanția FGDB, iar valoarea unității de fond poate scădea. Pentru cine vrea protecție fără nicio surpriză, depozitul și Tezaur rămân variantele mai simple.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News