În contextul siguranţei etnice, cifrele își spun propria poveste. O creștere fulminantă a incidentelor antisemite de la atacul condus de Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023 și de la ostilitățile ulterioare. Sondaje care arată că mulți evrei din Europa nu se mai simt în siguranță. Alte sondaje sugerează că atitudinile antisemite rămân prevalente în multe țări europene.
Toţi factorii de decizie politică din Europa, condamnă în mod regulat antisemitismul și se angajează să ia măsuri pentru a-l combate. UE are o întreagă strategie dedicată combaterii antisemitismului și promovării vieții evreiești în Europa. În raport cu standardele privind drepturile omului, care cer statelor să ia măsuri eficiente pentru a combate ura, violența și discriminarea împotriva grupurilor stigmatizate, statele par să reacționeze. S-ar putea presupune, prin urmare, că problema este sub control.
Dintr-o perspectivă practică, este departe de a fi clar că răspunsurile politice ale țărilor europene sunt eficiente. Răspunsurile statului tind să pună accentul pe sistemul de justiție penală, care este în mare parte reactiv, are un bilanț mai puțin decât perfect în ceea ce privește abordarea infracțiunilor motivate de ură antisemită și, în general, nu a reușit să construiască în rândul cetățenilor evrei încrederea necesară pentru ca victimele să raporteze infracțiunile motivate de ură. Răspunsurile statului ignoră frecvent provocările structurale mai largi cu care se confruntă evreii din Europa sau necesitatea de a construi o solidaritate socială care să marginalizeze potențialii agresori.
În cadrul dezbaterii politică și publică din Europa privind combaterea antisemitismului, se prezintă adesea siguranța și drepturile evreilor ca fiind amenințate de alte minorități, alimentând diviziunea în loc să o abordeze. Iar răspunsurile statului nu fac mare lucru pentru a aborda faptul că prejudecățile provin din toate părțile spectrului politic.
În prezent, în timp ce evreii europeni sunt ținta răspândirii urii antisemite legate de ostilitățile din Israel și Palestina, musulmanii europeni se văd marginalizați de cei care insistă să condamne grupările armate palestiniene ca un test al dreptului lor de a trăi în societatea europeană. Această abordare riscă să creeze impresia că drepturile și siguranța evreilor și a musulmanilor din Europa sunt un joc cu sumă zero și să distragă atenția de la antisemitismul continuu din partea extremei drepte și a altor persoane din societate, precum și de la alte forme de rasism în Europa, inclusiv împotriva musulmanilor.
Iar legislația privind drepturile omului impune țărilor să ia măsuri pozitive pentru a combate prejudecățile și discriminarea, pentru a crea protecție și pentru a asigura un tratament egal. Activitatea multor organizații comunitare arată că este posibil să se construiască un răspuns la antisemitism, axat pe drepturile evreilor din Europa, care să fie pe termen lung, să abordeze provocările structurale și să construiască punți de legătură.
Este important ca autoritățile să monitorizeze și să reacționeze la infracțiunile motivate de ură de toate tipurile, inclusiv cele antisemite, să consolideze încrederea victimelor de a raporta astfel de infracțiuni și să încerce să îi tragă la răspundere pe cei responsabili. Dar a se concentra doar asupra actelor antisemite după ce acestea au avut loc înseamnă a trata simptomele, nu cauzele.
Abordarea cauzelor care determină comiterea infracțiunilor motivate de ură necesită o recunoaștere din partea guvernului și a societății în general a faptului că astfel de acte apar din cauza toleranței față de marginalizarea evreilor și a altor grupuri minoritare și încep cu jignirile zilnice la adresa evreilor la școală, la locul de muncă sau pe stradă.
Statele trebuie să adune dovezi pentru a înțelege experiența mai largă a comunităților evreiești, inclusiv prejudecățile și discriminarea de zi cu zi cu care se confruntă, și să elaboreze politici publice care să încerce să abordeze problemele structurale. Acest lucru ar putea implica promovarea educației și a dialogului necesare în societățile multiculturale și conectarea experienței evreilor cu alte persoane care se confruntă, de asemenea, cu intoleranța și discriminarea, construind empatie și înțelegere în locul neîncrederii și divizării.
Există o mulțime de exemple pozitive din partea societății civile din Europa pe care statele se pot baza.
Educația comunitară și educația de la egal la egal aduc gândire critică, plus empatie și deschidere în construirea de relații, ajutând la abordarea presupunerilor dăunătoare din societatea în general cu privire la evrei și musulmani. Printre exemple se numără rețelele Coexister/Coexist din Franța și dintr-o serie de alte țări europene, Aktion Suhnezeichen și Centrul Anne Frank din Germania, precum și Parallel Histories și Solutions Not Sides din Regatul Unit.
Inițiativele care promovează incluziunea și cooperarea socială, cum ar fi KIgA în Berlin sau Nisa-Nashim și Mitzvah Day și Sewa Day în Regatul Unit, contribuie la construirea recunoașterii și sprijinului reciproc în întreaga societate. Experiența acestor organizații arată că incluziunea nu înseamnă doar acceptarea grupurilor vizate, ci și creșterea toleranței societății mai largi din jurul lor.
Aceste abordări sunt incluzive și inovatoare și pot contribui la schimbarea atitudinilor pe termen lung. Însă susținerea și extinderea lor nu este simplă. Este nevoie de investiții semnificative, de cercetări pentru a le evalua eficacitatea, de o politică guvernamentală informată și de curajul de a depăși silozurile și politizarea care pot împiedica activitatea în domeniul antisemitismului.
Există și alte provocări
Printre acestea se numără, în primul rând, preocupările legate de libertatea de exprimare și de întrunire, în special în jurul evenimentelor legate de Israel și Palestina. Navigarea acestora devine mai dificilă atunci când antisemiții folosesc ostilitățile din Israel și Palestina ca acoperire pentru exprimarea urii împotriva evreilor sau, dimpotrivă, atunci când acuzația de antisemitism este folosită pentru a reduce la tăcere criticile legitime la adresa politicii statului israelian sau pentru apărarea drepturilor palestinienilor.
Este posibil ca aceste provocări să nu fie ușor de rezolvat. Dar vor fi mult mai ușor de abordat dacă se va înțelege clar că antisemitismul este cel mai bine abordat alături de alte forme de rasism și că este posibil să se abordeze în mod eficient antisemitismul și să se protejeze drepturile evreilor, menținând în același timp drepturile de exprimare și de întrunire pentru activiștii pro-palestinieni.
Aşadar, pe termen lung, aceste eforturi vor fi mai ușurate dacă se va considera că protejarea drepturilor evreilor și ale altor minorități este o provocare structurală care necesită investiții semnificative ale statului în schimbări sociale care încep cu educația.
Sursa: euobserver.com
