Sprijinul Poloniei pentru Ucraina a fost un pilon de stabilitate pe Flancul Estic. Acum, după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a numit o unitate militară după Armata Insurecțională Ucraineană, disputa istorică dintre Varșovia și Kiev produce efecte directe: sprijin militar oprit, risc de veto la aderarea la UE și presiune suplimentară pe capabilitățile limitate ale României.

La Paris, luni, tensiunile s-au discutat în culisele reuniunii coaliției de voință, fără soluții imediate, arată informațiile despre discuții. Pentru București, miza nu este o chestiune diplomatică abstractă, ci una operațională: dacă Polonia reduce cooperarea, România intră într-un calcul de compensare pe care nu-l poate acoperi ușor, nici militar, nici politic.

Disputa istorică dintre Varșovia și Kiev produce efecte directe

Conflictul a pornit de la reabilitarea unor lideri naționaliști ucraineni și, punctual, de la decizia prin care o unitate militară a primit numele UPA. Istoria consemnează că organizația a fost condusă de Stepan Bandera, a colaborat cu Germania nazistă și a ucis peste 100.000 de polonezi, majoritatea civili. Pentru Polonia, acest subiect are o încărcătură politică și memorială care depășește simbolistica internă a Kievului și se traduce deja în costuri de cooperare.

Primul efect este militar. Polonia refuză să mai doneze Ucrainei avioanele MiG promise, iar Ucraina blochează accesul polonezilor la dronele testate în război. Datele publice nu precizează volumul acestui sprijin oprit, dar semnalul pe piața strategică este limpede: doi parteneri cheie în securitatea regională își reduc reciproc accesul la active și capabilități.

Într-un interviu acordat publicației Adevarul, Sergiu Mișcoiu, politolog și profesor universitar, leagă direct decizia Kievului de deteriorarea relației cu Varșovia.

„Cred în mod sincer că Ucraina și președintele Volodimir Zelenski au comis o mare eroare mergând pe linia aceasta a supralicitării naționalismului și a politicilor memoriale de reabilitare a lui Bandera, care a fost, până la urmă, un personaj istoric extrem de controversat și care, în anumite secvențe, a avut relații de apropiere față de Germania nazistă.”

Pentru procesul de aderare, riscul este mai mare decât o simplă criză bilaterală. Polonia ia în calcul inclusiv blocarea aderării Ucrainei la Uniunea Europeană. Asta lovește un proces care avansează simultan pentru patru state candidate, Albania, Muntenegru, Moldova și Ucraina, accelerat de războiul din Ucraina. Dacă un actor central al sprijinului politic și logistic ajunge să obstrucționeze, costul nu mai este doar de calendar, ci și de acces întârziat la reguli comune de piață și la fondurile europene pentru statele din vecinătatea estică.

România intră în ecuație fără să poată substitui Polonia

Pentru România, problema nu este că ar prelua rolul Poloniei, ci că i s-ar putea cere să acopere o parte din gol fără să aibă masa critică necesară. Aceasta înseamnă sacrificii și măsuri suplimentare pentru a compensa sprijinul diminuat pe flancul vestic.

Sergiu Mișcoiu, politolog și profesor universitar, descrie explicit această limită de capacitate.

„Noi nu avem cum să ne inserăm pentru a înlocui Polonia, deoarece nu avem nici capacitatea militară și nici voința politică necesară de a face acest lucru. În consecință, vom încerca să obținem mai mult sprijin dinspre flancul vestic, iar acolo ni se va cere, probabil, să facem mai multe sacrificii și să introducem măsuri suplimentare care să compenseze parțial lipsa de cooperare a Poloniei.”

În termeni de risc pentru decidentul economic, o tensiune identitară dintre două state vecine poate deveni rapid o notă de plată de securitate pentru România. Informațiile disponibile nu precizează ce formă vor lua aceste sacrificii, dar indică direcția: mai mult efort strategic și militar într-un moment în care la Paris s-a discutat inclusiv despre securitatea regiunii și despre crearea unei Forțe Multinaționale. Orice blocaj între pilonii de sprijin pro-Ucraina afectează implementarea acestor măsuri defensive.

Impactul asupra aderării Republicii Moldova la UE

Costul nu se oprește la apărare. Dacă opoziția Poloniei continuă, apare scenariul decuplării Republicii Moldova de Ucraina în procesul de aderare la UE. Pentru București, acesta este un semnal că extinderea spre est intră într-o logică fragmentată, cu predictibilitate mai redusă pentru comerț, investiții și convergență de reguli între piețele din proximitate.

Sergiu Mișcoiu, politolog și profesor universitar, arată și de ce Varșovia consideră că decizia Kievului are o miză mai mare decât o dispută simbolică.

„În condițiile în care Polonia a sprijinit masiv și prin toate mijloacele Ucraina în războiul împotriva Federației Ruse, care a invadat țara vecină, era absolut necesar ca Ucraina să își modeleze poziția după Polonia și să aibă grijă de sensibilitățile țărilor de la care cere ajutor și pe care se bazează: Ungaria și România în ceea ce privește minoritățile etnice, și Polonia în ceea ce privește politica memorială.”

Dacă această opoziție se consolidează, efectul concret pentru România începe de mâine în două registre: o presiune mai mare pe arhitectura de securitate de la granița estică și un parcurs european mai puțin predictibil pentru Republica Moldova și Ucraina. Adică exact piețele și spațiile de regulă unde capitalul românesc și statul român mizează pe convergență, nu pe fragmentare.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Armata Insurecțională Ucraineană Polonia sergiu miscoiu Ucraina Volodimir Zelenski