Cum să oprim un război între America și China

Vizitând Washingtonul săptămâna trecută, a fost surprinzător cât de banală a devenit discuția despre războiul dintre SUA și China. Această discuție a fost alimentată de declarații fără acoperire din partea generalilor americani care meditează asupra unor posibile date pentru deschiderea ostilităților.

Aceste comentarii, deși nechibzuite, nu au apărut de nicăieri. Ele sunt o reflectare a discuției mai largi despre China care are loc la Washington – în interiorul și în afara guvernului. Multe persoane influente par să creadă că un război SUA-China nu este doar posibil, ci și probabil.

Retorica venită de la Beijing este, de asemenea, belicoasă.

Luna trecută, Qin Gang, ministrul de externe al Chinei, a declarat că „dacă partea americană nu pune frână și continuă pe calea greșită … confruntarea și conflictul” între cele două națiuni este inevitabil.

În timp ce încearcă să stabilizeze relațiile cu China, oficialii americani se uită acum la războiul rece – nu ca la un avertisment, ci ca la un potențial model. Mai mulți citează perioada de detensionare din anii 1970 ca exemplu de stabilitate strategică – în care două superputeri ostile, ambele înarmate până în dinți, au învățat să trăiască una cu cealaltă fără a intra în război.

Detensionarea a fost realizată numai după ce a trecut prin crizele periculoase de la începutul războiului rece. După ceea ce un oficial american numește „experiența aproape mortală” a crizei rachetelor cubaneze din 1962 – probabil cel mai aproape de un război nuclear total – Washingtonul și Moscova au recunoscut necesitatea de a-și stabiliza relațiile.

O „linie telefonică directă” a fost stabilită între Casa Albă și Kremlin în 1963.

Armata sovietică și cea americană au început să vorbească mai regulat între ele pentru a risipi temerile legate de exerciții militare sau de posibile atacuri cu rachete. SUA au făcut apel la China să instituie „garduri de protecție” similare pentru a preveni riscul unui conflict accidental.

Cu toate acestea, Beijingul nu este prea dornic. Comentariile ministrului chinez de externe cu privire la pericolele conflictului și ale confruntării au venit în contextul unei respingeri explicite a „gardurilor de protecție” sugerate de America, care, a spus el, sunt doar o modalitate de a încerca să forțeze China „să nu răspundă … atunci când este calomniată sau atacată”.

Obiecția subiacentă din partea guvernului lui Xi este că administrația Biden încearcă să instituționalizeze operațiunile militare americane pe care China le consideră în mod fundamental ilegitime. După cum văd chinezii, America nu are de ce să promită să apere Taiwanul (o provincie rebelă în opinia lor) sau să desfășoare operațiuni de libertate de navigație în Marea Chinei de Sud, pe care Beijingul o revendică aproape în întregime. După cum spune un oficial de la Washington – „Ei cred că discuția noastră despre garduri de protecție este ca și cum i-am da o centură de siguranță unui șofer care conduce cu viteză”.

America, la rândul său, vede China ca fiind șoferul periculos.

Oficialii americani indică o dezvoltare militară chineză de zeci de ani, inclusiv creșterea rapidă a arsenalului de arme nucleare al țării. De asemenea, China și-a intensificat exercițiile militare în largul coastelor Taiwanului, care seamănă din ce în ce mai mult cu repetițiile pentru o invazie.

Evaluarea Americii cu privire la intențiile politice și strategice care stau la baza acestor mișcări este sumbră. Oficialii americani cred că Xi Jinping a decis că „reunificarea” Chinei continentale și a Taiwanului ar trebui să fie elementul central al moștenirii sale. De asemenea, ei cred că este pregătit să folosească forța pentru a asigura acest obiectiv – și că le-a spus militarilor săi să fie pregătiți până în 2027. Dacă acest lucru este adevărat, instituirea unor „garduri de protecție” nu va fi suficientă pentru a asigura pacea.

Așadar, pe lângă încercarea de a relua un dialog regulat, americanii încearcă să schimbe calculele lui Xi cu privire la costurile și beneficiile utilizării forței militare. Asta înseamnă să lucreze cu aliații pentru a consolida descurajarea în Indo-Pacific.

Administrația Biden crede că acest lucru merge bine.

Aceștia subliniază creșterile substanțiale ale cheltuielilor militare ale Japoniei; semnarea tratatului Aukus între Australia, Marea Britanie și SUA; apropierea tot mai mare a relațiilor dintre Washington și Delhi; întărirea Quadruplei – care leagă America, India, Japonia și Australia; și decizia Filipinelor de a permite accesul sporit al SUA la bazele din apropierea Taiwanului. După cum spune un oficial american cu o satisfacție liniștită: „Am pus multe puncte pe tabel”.

În același timp, americanii încearcă să minimalizeze temerile că încearcă să împiedice economia chineză. Legăturile economice profunde dintre SUA și China sunt un mod evident în care rivalitățile actuale diferă de războiul rece.

Cu toate acestea, pregătirile pentru conflict continuă în ritm alert de ambele părți. În această rivalitate militarizată, disuasiunea unei părți reprezintă escaladarea unei alte părți. Riscul evident este că Washingtonul și Beijingul se blochează într-un ciclu de acțiune și reacție care le aduce mai aproape de pragul unui conflict direct.

Acest lucru este periculos în sine.

De asemenea, face din ce în ce mai puțin probabil ca Beijingul și Washingtonul să coopereze în ceea ce privește provocările globale cu care se confruntă toate țările – de la prevenirea următoarei pandemii, la schimbările climatice, la gestionarea inteligenței artificiale. Potențialele utilizări militare ale acestei tehnologii sunt atât de dramatice încât atât Washingtonul, cât și Beijingul vor fi foarte reticente în a-și pune în comun cunoștințele, chiar dacă ambele părți pot vedea posibilele riscuri pentru umanitate din dezvoltarea unei inteligențe artificiale „ca Dumnezeu”.

Cei care ghidează politica SUA insistă că obiectivul lor pe termen lung este realizarea „stabilității strategice” cu China. Aceasta pare încă foarte departe.

Sursa – www.ft.com

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyȘoferii ar putea primi 30,6 km noi pe Autostrada Transilvania în 2026, dar mai sunt de terminat două viaducteBravonetPatrick Stewart, actorul din „Star Trek” și „X-Men”, a murit pe 28 octombrie 2026, la 86 de aniLylaRochiile de mireasă cu fuste mari apar în moda pentru 2027. Ce se verifică la probă și în contractRevista IoanaUn nou tratament pentru hepatita B a fost aprobat în SUA. Pacienții din România își continuă tratamentulNews24Comisia Europeană cere Austriei să amâne cu un an proiectul de lege privind conturile copiilorDolce SportInter și Milan au prezentat stadionul comun cu circa 71.500 de locuri. Vor să joace din sezonul 2031-2032