Costul vieții în România, cu 72% mai mic decât în New York.

Costul vieții în România, cu 72% mai mic decât în New York. De ce simțim altceva în buzunar

România este, pe hârtie, un chilipir. Costul vieții aici e cu 72% mai mic decât în New York, metropola care stabilește standardul global al prețurilor. Cifra, extrasă dintr-un clasament mondial recent, ne plasează într-o companie selectă a țărilor accesibile. Doar că realitatea din coșul de cumpărături, de la pompă sau de la ghișeul de întreținere contrazice flagrant statistica. De ce o țară ieftină în grafice se simte atât de scumpă pentru propriii cetățeni? Răspunsul stă în decalajul uriaș dintre prețurile care tind spre Vest și salariile care rămân ancorate în Est, totul alimentat de o inflație încăpățânată.

O țară ieftină pe harta lumii

Clasamentul global Numbeo Cost of Living Index 2026, care analizează prețurile bunurilor de zi cu zi și chiriile, oferă o imagine clară. Folosind New York-ul ca etalon cu un scor de 100, România obține doar 27,8 puncte. Asta ne plasează pe locul 91 din 155 de țări și ne confirmă statutul de cea mai ieftină țară din Uniunea Europeană. La nivel mondial, polul scump al vieții este ocupat de economii exclusiviste precum Bermuda, unde costurile sunt cu 23,5% peste cele din New York, sau Elveția, campioana Europei la prețuri piperate.

Acest indice este un instrument de comparație internațională, util pentru expați sau companii multinaționale. El arată că, în termeni absoluți, un euro sau un dolar cumpără mai multe bunuri și servicii în București decât în Paris sau Berlin. Problema? Majoritatea românilor nu câștigă în euro sau dolari la nivel occidental. Indicele compară prețuri, nu și venituri, iar aici se naște marea discrepanță.

Salarii de Est, prețuri de Vest

Adevărata poveste se citește în fluturașul de salariu. În timp ce suntem cea mai ieftină țară din UE, ne aflăm și în coada clasamentului la venituri. Datele Eurostat arată un salariu mediu anual brut de 21.100 de euro în România, cu mult sub media europeană de 39.800 de euro. Doar Bulgaria, Grecia, Ungaria și Slovacia se află în spatele nostru sau la un nivel similar. La polul opus, un luxemburghez câștigă, în medie, de câteva ori mai mult.

Cifrele locale, mai recente, confirmă tendința. La finalul anului 2025, salariul mediu net în România a atins 5.914 lei. O creștere nominală există, dar puterea de cumpărare, adică ce poți face efectiv cu acei bani, este erodată constant. Presiunea se simte la fiecare colț. În 28 de țări, prețurile locuințelor au explodat cu peste 50% din 2020, iar costurile alimentare au urcat semnificativ la nivel global, afectând direct bugetul familiei.

Inflația, dușmanul din buzunar

Motorul care adâncește prăpastia dintre statistici și realitate este inflația. Chiar dacă ritmul ei s-a mai temperat față de anii trecuți, România continuă să aibă una dintre cele mai mari rate din blocul comunitar. Datele de la începutul anului 2024, de exemplu, arătau o rată anuală a inflației de 7,3%, mai mult decât dublă față de media UE de 3,1%. Eram, la acel moment, campionii UE la scumpiri.

Analiza detaliată de la Institutul Național de Statistică (INS) arăta atunci unde loveau scumpirile cel mai tare: serviciile, cu o creștere de aproape 11%, urmate de mărfurile nealimentare. Chiar dacă Banca Națională a României (BNR) a prognozat o temperare, nivelul general al prețurilor a rămas sus. Salariile cresc, dar prețurile cresc mai repede, iar sentimentul este că muncești mai mult pentru aceleași lucruri.

Economistul Radu Nechita subliniază însă și partea plină a paharului: „Câștigul nostru principal este că ne apropiem de media Uniunii Europene și în ultimii ani, în ultimele decenii de când am început acest proces de convergență am pornit de la o medie de 20 la sută. Ne apropiem de momentul în care nu o să mai pretindem fonduri europene că suntem săracii Europei.”

Paradoxul convergenței: când ieftin devine scump

Pe măsură ce economia României crește și se apropie de media europeană, PIB-ul pe locuitor a ajuns la 77% din media UE în 2024, foarte aproape de Ungaria, apare un fenomen inevitabil: convergența prețurilor. Produsele și serviciile se aliniază treptat la nivelul european. Doar că această aliniere se întâmplă adesea mai rapid la prețuri decât la salarii.

Există deja domenii unde „ieftin” este un mit. Încărcarea unei mașini electrice în România, de pildă, costă 0,43 euro/kWh, la fel ca în Austria și aproape dublu față de țări precum Spania sau Croația. Percepția publică reflectă această realitate. Un sondaj recent arăta că majoritatea locuitorilor Capitalei cred că România merge într-o direcție greșită, iar scumpirile au transformat până și postul Paștelui într-un lux pentru unii credincioși.

Deci, deși statisticile internaționale ne pot flata, ele nu plătesc facturile. Costul vieții redus este real doar atunci când este raportat la venituri la fel de reduse. Până când decalajul dintre salarii și media europeană nu se va micșora semnificativ, România va rămâne o țară paradoxală: ieftină pentru străini, dar scumpă pentru cei care o numesc acasă.

Surse: