23 August, fără ultimul stâlp al stalinismului: Gheorghe Apostol

Gheorghe Apostol, omul căruia Ceauşescu i-a furat şefia ţării în 1965, a decedat sâmbătă, la vârsta de 97 de ani. A fost iniţiatorul „Scrisorii celor şase“, un document care a produs o fisură în Cortina de Fier. Comunist din 1928 (de la vârsta de 15 ani), Apostol a ratat în două rânduri întâlnirea cu istoria: în ’65, când Ceauşescu l-a dat la o parte, şi apoi în ’89, când Brucan a tras „Scrisoarea celor şase“ pe turta sa.

Gheorghe Apostol, unul dintre primii lideri ai Partidului Comunist Român, a decedat sâmbătă după-amiază, cu două zile înainte de 23 August, sărbătoarea naţională a României în perioada comunistă. Apostol, care tocmai împlinise 97 de ani, a fost contracandidatul lui Ceauşescu la funcţia de lider al partidului, conform Adevărul.ro.

Conştient că nu va supravieţui în lupta cu cancerul, Gheorghe Gheorghiu-Dej a lăsat cu gură de moarte, în 1965, ca Apostol să-i succeadă la putere. Totuşi, Gheorghe Maurer, înţeles cu Ceauşescu, a tranşat funcţia în favoarea lui „Nea Nicu”.

Anticeauşismul

Gheorghe Apostol era ultimul semnatar în viaţă al „Scrisorii celor şase”, document citit la 11 martie 1989 la Europa Liberă şi BBC. „Scrisoarea celor şase” a mai fost semnată de Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu şi Silviu Brucan, toţi aflaţi în dizgraţia lui Ceauşescu. Chiar dacă Brucan a vrut să-şi aroge calitatea de iniţiator al „Scrisorii”, istoricii îi atribuie aceste drepturi lui Apostol.

Gheorghe Apostol a povestit în cartea pe care a scris-o împreună cu ziaristul Ion Jianu care au fost jocurile de putere din preajma morţii lui Gheorghiu Dej şi de ce a ajuns Nicolae Ceauşescu prim-secretar al Partidului Muncitoresc şi, mai apoi, preşedintele României. „Dej i-a spus lui Maurer să mă aleagă pe mine prim-secretar. Eu i-am spus lui Maurer: «Această problemă poate fi rezolvată numai de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc». «Desigur», a spus Maurer. Apoi l-am întrebat pe Maurer: «Ce vei face cu Ceauşescu?». Iar răspunsul lui Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, a fost: «O să îl aduc aici, în Guvern, să-l învăţ lucruri noi. O să-l pun şef la Agricultură»”.

De fapt, Maurer juca perfid. Imediat după moartea lui Dej a avut loc o întâlnire între Ceauşescu, Maurer şi Chivu Stoica. Apostol continuă: „În dimineaţa de după moartea lui Dej am mers la Biroul Politic, unde am văzut că era o adunare a Comitetului Central. Eu nu ştiam nimic de această adunare. Iar Maurer a început să spună următoarele:

«Tovarăşi, după consultări cu veteranii Partidului, am ajuns la decizia de a-l alege pe Nicolae Ceauşescu în poziţia de prim-secretar». S-a lăsat o linişte de mormânt. Nimeni nu se aştepta, nimeni nu-l plăcea pe Ceauşescu. Era impulsiv şi ducea o viaţă izolată. Maurer voia să rămână prim-ministru, Chivu Stoica voia scaunul Consiliului de Stat, iar Ceauşescu voia să fie prim-secretar. Şi astfel, toţi şi-au atins ţelurile”.

După acest moment, Apostol a fost marginalizat de Ceauşescu. Pentru a nu mai reprezenta un pericol, Apostol a fost trimis ambasador în câteva ţări din îndepărtata Americă de Sud.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata