Atacurile SUA asupra Iranului: succes strategic sau începutul unei escaladări periculoase? Vor trece nu doar săptămâni, ci poate chiar ani, până când va putea fi evaluat cu adevărat dacă raidurile aeriene americane asupra Iranului din weekendul trecut au fost, așa cum a afirmat Donald Trump, „foarte de succes”. Deși loviturile și-au atins obiectivele stabilite și este posibil ca programul nuclear iranian să fi fost întârziat cu luni sau chiar ani, concluziile finale sunt departe de a fi clare.
Întrebările imediate vizează impactul real asupra instalației subterane de îmbogățire a uraniului de la Fordow — dacă a fost sau nu scoasă complet din uz — și dacă stocul existent de uraniu îmbogățit la nivel înalt a fost într-adevăr distrus. Înaintea acestor acțiuni, Iranul deținea peste 400 kg de uraniu foarte îmbogățit (HEU), presupus depozitat în containere de mici dimensiuni, posibil dispersate în mai multe locații subterane. Dacă o parte considerabilă din acest stoc a supraviețuit, Teheranul păstrează în continuare potențialul de a construi mai multe arme nucleare.
Ce urmează pentru ambițiile nucleare ale Iranului
Pe termen lung, cheia va fi efectul psihologic și strategic pe care aceste atacuri îl vor avea asupra planurilor Iranului privind dezvoltarea armelor nucleare. Într-un scenariu ideal, regimul de la Teheran ar putea ajunge la concluzia că urmărirea de zeci de ani a unei capacități nucleare a fost o greșeală majoră, cu consecințe catastrofale. Însă e mult mai probabil ca liderii iranieni să tragă concluzia opusă — că doar posesia unei arme nucleare le poate garanta supraviețuirea. Istoria sprijină acest tip de reacție: după ce Israel a bombardat programul nuclear incipient al lui Saddam Hussein în 1981, Irakul a accelerat eforturile sale.
Iranul are o populație de peste 90 de milioane, de trei ori mai mare decât cea a Franței, și dispune de cunoștințe tehnologice avansate în domeniul nuclear. Este de așteptat ca Teheranul să renunțe la angajamentele de neproliferare și să refuze inspecțiile internaționale, reluând cu ușurință activitățile în absența unei supravegheri externe — cu excepția cazului în care SUA și Israelul sunt pregătite să lovească din nou.
Pentru ca rezultatul acțiunii să fie considerat favorabil pe termen lung, este esențială evitarea unui conflict militar extins care ar atrage Washingtonul într-un nou război. Ayatollahul Ali Khamenei a avertizat că SUA vor suferi „danoase ireparabile” dacă aleg să intre într-un război, însă, în realitate, opțiunile sale sunt extrem de limitate.
Rețeaua regională de proxy-uri a Iranului a fost serios afectată, capacitatea sa de atac cu rachete balistice pe distanțe mari este în scădere, iar sistemul său de apărare aeriană a fost serios compromis. Astfel, Iranul este mai expus ca oricând în fața unor eventuale răspunsuri militare din partea SUA sau Israelului.
Scenariile posibile pentru reacția Iranului
Chiar dacă arsenalul de rachete cu rază scurtă de acțiune și capacitatea de a bloca temporar Strâmtoarea Ormuz sunt încă funcționale, utilizarea lor ar duce aproape sigur la contraatacuri dure din partea SUA — un risc pe care liderii iranieni s-ar putea să nu și-l permită. Prioritatea regimului este menținerea controlului intern, motiv pentru care a căutat inițial o formă de descurajare nucleară. Răspunsul cu violență ar putea compromite însă chiar această supraviețuire.
Totuși, o reacție este aproape inevitabilă. Iranul ar putea decide să lanseze atacuri cu rachete asupra Israelului, să mobilizeze grupările aliate din Yemen, Irak sau Siria pentru a lovi baze americane sau israeliene din regiune ori chiar să atace o navă civilă pentru a transmite un semnal de forță.
Dar dacă acționează cu prudență, Teheranul va încerca să își calibreze răspunsul astfel încât să evite o escaladare militară majoră — exact cum a procedat în octombrie anul trecut, când, în ciuda atacurilor israeliene asupra pozițiilor iraniene, a ales să nu riposteze direct din cauza opțiunilor strategice slabe.
Iranul ar putea forța SUA într-o capcană strategică
Există totuși și scenariul în care regimul iranian alege deliberat să provoace victime în rândul soldaților americani, sperând să atragă Washingtonul într-un nou conflict de durată în Orientul Mijlociu. Miza: uzura politică internă în SUA, unde baza electorală a lui Trump ar putea reacționa negativ dacă costurile umane și financiare ale unui nou război încep să crească.
Pentru Trump, este esențial să evite această strategie și să transmită clar regimului de la Teheran că retorsiunile vor fi dure, dar că există încă o cale spre detensionare și chiar cooperare. „Unii îi vor sfătui că singura modalitate de a elimina opțiunea nucleară iraniană este de a elimina regimul, dar aceasta ar fi cea mai sigură modalitate de a atrage SUA mai adânc în război.”
Ce poate face Trump acum
Mai eficient ar fi ca Trump să elimine din start orice intenție de schimbare de regim și să clarifice că orice atac iranian va atrage represalii masive, dar că o cale diplomatică rămâne deschisă. Dacă liderii de la Teheran vor percepe că păstrarea actualei conduceri este posibilă prin renunțarea la escaladare, și poate chiar prin obținerea unei relaxări a sancțiunilor, atunci vor fi încurajați să ia o astfel de decizie. Mai ales în condițiile în care alternativele sunt limitate și extrem de riscante.
Atacurile ordonate de Trump asupra instalațiilor nucleare iraniene au fost, fără îndoială, un pariu cu miză uriașă. Dacă vor rămâne doar o lovitură de imagine sau se vor transforma într-un real succes strategic va depinde exclusiv de pașii următori, în special din partea SUA. Gestionarea consecințelor va fi vitală pentru a evita transformarea acestui episod într-o criză regională de proporții.
