Casian: Odată un sat prosper, acum un cătun aproape pustiu
Istoria și prezentul unui loc legat de tradiții
Satul Casian, cunoscut ca loc natal al Sfântului Ioan Casian, a suferit o transformare dramatică de-a lungul timpului. Situat în județul Constanța, acest cătun a ajuns să fie locuit doar de șapte persoane oficial înregistrate la autoritățile locale din comuna Grădina.
Peisaj natural și abandon
Localizat pe Podișul Casimcei, lângă râul cu același nume și în apropierea Mănăstirii Sfântul Ioan Casian, satul se prezintă ca un tărâm uitat. Ulițele sunt pline de gropi iar casele dărăpănate par să fi fost abandonate demult. Cu toate acestea, natura din jur oferă o atmosferă liniștitoare: florile de câmp și susurul apei creează un cadru idilic.
O întâlnire neașteptată
Accesibilitatea către sat este dificilă; lipsa indicatoarelor rutiere face navigarea complicată. După ce am parcurs aproximativ 4,5 kilometri pe câmp cu ajutorul unor ciobani locali care m-au îndrumat, am descoperit acest colț uitat al lumii.
În curtea unei case din chirpici am întâlnit doi pensionari din Constanța care s-au mutat aici acum zece ani. Aceștia au achiziționat terenuri pentru a-și construi o micuță gospodărie unde își petrec timpul cultivând plante.
Provocările vieții rurale
Cei doi soți au împărtățit dificultățile cu care se confruntă zilnic. Hoțiile frecvente le afectează viața; au fost privați de bunuri esențiale precum pompa de apă sau recoltele lor. “Este ceva terifiant”, afirmau ei despre furturile repetate care le strică liniștea.
Perspectivele primarului local
Gabriela Iacobici, primarul comunei Grădina, are o legătura personalizată cu satul Casian datorită rădacinilor sale familiale aici. Ea recunoaște că spera la revitalizarea zonei dar se confruntă cu obstacole semnificative: “Satul nu are școală sau biserică și nu mai există tineri dispuși să rămână”. De asemenea, ea menționează eforturile depuse pentru îmbunătățirea infrastructurii locale prin pietruirea drumurilor dar fără succes până acum.
În concluzie, satul Casian reprezintă o fereastră către trecut dar și un exemplu al provocării actuale a comunităților rurale din România în fața abandonului și neglijării administrative.
