România și Provocările Economice din 2009: Lecții Neînvățate
În primăvara anului 2009, România a solicitat asistență financiară de la Fondul Monetar Internațional (FMI) și Uniunea Europeană (UE) pentru a face față unei crize economice severe. Conform unui articol publicat recent de AFP, un an mai târziu, experții au concluzionat că țara a reușit să evite cele mai grave consecințe ale crizei, însă nu a profitat de această oportunitate pentru a implementa reformele necesare în economie.
Economistul Daniel Dăianu, fost ministru al finanțelor, subliniază importanța ajutoarelor externe: „Fără sprijinul FMI și UE, sistemul financiar românesc ar fi fost în pericol de colaps din cauza unei crize acute de lichiditate.” El adaugă că recesiunea s-a dovedit mai profundă decât se anticipase inițial, ceea ce a dus la o scădere semnificativă a veniturilor bugetare și la continuarea risipirii resurselor publice.
După o perioadă de expansiune economică robustă timp de zece ani, România s-a confruntat cu o recesiune drastică în 2009. Produsul Intern Brut (PIB) al țării s-a contractat cu 7,1%. În anul următor, previziunile optimiste care anticipau o creștere modestă de 1,3% au fost revizuite drastic în jos. Analiștii nu excludeau posibilitatea ca recesiunea să continue. Dāianu remarcǎ: „Guvernul poate că a câștigat timp prin aceste măsuri temporare; totuși problemele fundamentale rămân nerezolvate.”
Pentru un împrumut considerabil de 20 miliarde euro din partea FMI și UE împreună cu Banca Mondialǎ , Bucureștiul s-a angajat să reducǎ dimensiunile aparatului birocratic considerat ineficient şi să scadǎ deficitul bugetar – estimat la 7.2% din PIB în acel moment – până la un nivel acceptabil de 5.9% până în anul următor.
Hello! How can I assist you today?
Cu toate acestea, după un an situația părea neschimbată; numărul angajaților din sectorul public nu s-a redus semnificativ iar încercările guvernului de restrângere a bonusurilor exorbitante au întâmpinat opoziția sindicatelor puternice.
În fața amenințării suspendării tranșei următoare din împrumut – similar cu cea experimentată anterior în octombrie 2009 – autoritățile române au introdus măsuri drastice precum tãierea salariilor funcţionarilor publici cu până la 25% şi reducerea pensiilor şi ajutoarelor sociale cu aproximativ 15%. Cu toate acestea, FMI nu confirmase imediat dacă aceste măsuri erau suficiente pentru eliberarea fondurilor necesare.
Mugur Isarescu , guvernator al Băncii Naționale Române (BNR), afirmǎ cǎ acordurile financiare internaţionale au avut efecte parţiale benefice: „Am reuşit să evităm destabilizări majore sau deprecierea monedei naţionale.” Totuşi el observã cǎ redresarea sectorului privat nu este acompaniată pe aceeaşi linie pozitivã ca cea din sectorul public care include aproximativ 1.4 milioane angajați într-o populație totalã ce depãseste cifra de douăzeci milioane.
Doru Lionachescu economist asociat Capital Partners menționează că fondurile obținute prin împrumuturi internaționale ar fi trebuit folosite pentru dezvoltarea infrastructurii economice dar majoritatea acestora au fost direcționate către plata salariilor și ajutoarelor sociale: „Resursele FMI au servit doar pentru menținerea stabilității sociale temporară fără soluții durabile,” adaugând că aceasta amână inevitabil ajustările necesare ale cheltuielilor publice.
Andreea Paul consilier economic al premierului Emil Boc susține totuși că reformele sunt deja pe cale să fie implementate dar efectele lor vor deveni vizibile abia pe termen lung: „Este nevoie curaj enorm pentru aplicarea acestor măsuri,” concluzionând că astfel se va pierde probabil suport electoral important pentru Partidul Democrat-Liberal aflat atunci la putere.
