Tensiunile escaladează! Se îndreaptă SUA către un nou război cu Iranul? În 2016, Donald Trump cataloga invazia Irakului drept o „mare greșeală” orchestrată pe baza unor informații manipulate. „Au mințit!”, declara în timpul unei dezbateri republicane, acuzând serviciile secrete că au inventat existența armelor de distrugere în masă.
Ironia este că, aflat acum la Casa Albă, Trump se confruntă cu o decizie asemănătoare: o potențială intervenție militară în Iran. O mișcare care amintește periculos de mult de campania din Irak, pe care o numea o risipă de 2 trilioane de dolari.
Iranul și dosarul nuclear: pretext sau realitate?
Motivul invocat pentru o posibilă confruntare militară este familiar: prevenirea dobândirii armelor nucleare de către o națiune percepută ca periculoasă – în acest caz, Iranul – și protejarea Israelului, un aliat strategic.
Totuși, datele sunt contradictorii. Potrivit lui Rosemary Kelanic, de la Defense Priorities, „Iranul are un program nuclear, dar nu urmărește weaponizarea.” Așadar, amenințarea rămâne ambiguă și interpretabilă.
Tucker Carlson, cunoscut pentru pozițiile sale conservatoare, a demontat public teoria conform căreia Iranul ar fi aproape de o bombă nucleară, numind-o o „minciună”. El acuză susținătorii schimbării de regim din Teheran că manipulează opinia publică.
În același ton, Tulsi Gabbard, fostă democrată și actual analist de securitate, a declarat în Congres că, deși Iranul are un stoc ridicat de uraniu îmbogățit, nu există dovezi că ar construi o armă atomică.
Trump ignoră informațiile serviciilor secrete: „Iranul este foarte aproape de o bombă”
Președintele Trump a respins concluziile prezentate în Congres. „Nu-mi pasă ce a spus ea”, a afirmat despre Gabbard. În opinia sa, Iranul este „extrem de aproape” de a obține o armă nucleară, chiar dacă evaluările oficiale nu confirmă acest lucru.
2025: Anul în care aliații SUA încep să se contrazică între ei
Vocea lui Trump nu e singulară. Elliott Abrams, fost reprezentant special al SUA pentru Iran, consideră că îmbogățirea uraniului la 60% de către Teheran este un pas evident spre armament nuclear.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică a atras și ea atenția că Iranul nu mai cooperează corespunzător cu inspectorii internaționali. Este pentru prima dată în aproape două decenii când Republica Islamică încalcă atât de vizibil acordurile de neproliferare.
Generalul David Petraeus, fost director CIA, consideră că riscul este real și că Teheranul ar putea produce o bombă mai curând decât se crede. Deși conducerea iraniană nu a luat oficial o decizie în acest sens, nivelul de pregătire este „îngrijorător de ridicat”.
MAGA și paradoxul unei politici externe izolaționiste în pragul colapsului
Susținătorii lui Trump, fideli viziunii „America întâi”, devin neliniștiți. Direcția în care președintele pare să se îndrepte îi alarmează, mai ales când influența lui Benjamin Netanyahu pare să cântărească mai mult decât analiza strategică obiectivă.
O altă îngrijorare e legată de faptul că o mare parte a electoratului american a votat pentru promisiunea de a pune capăt războaielor interminabile. Orice acțiune militară în Iran ar putea anula această promisiune.
Lecțiile neterminate ale trecutului și graba periculoasă a prezentului
Rosemary Kelanic subliniază că, spre deosebire de George W. Bush, care a cerut Congresului aprobarea pentru războiul din Irak, Trump acționează într-un ritm accelerat. Această grabă alimentează suspiciunile și tensiunile interne.
Tot ea atrage atenția că Bush a pregătit terenul pentru război timp de 18 luni, în timp ce în prezent, deciziile par luate pe fondul presiunilor externe și al impulsului emoțional, nu al calculelor strategice.
Trump, Israel și acuzațiile de trădare ideologică
Falia dintre Trump și baza sa electorală s-a adâncit. O parte dintre simpatizanții săi îl acuză că s-a aliniat cu politica externă „neocon” – intervenționistă, unilaterală, în favoarea Israelului și intereselor geopolitice ale SUA.
Un episod tensionat s-a petrecut în timpul unui interviu cu Ted Cruz, când senatorul a afirmat că SUA trebuie să sprijine Israelul. „Vreau să opresc un nebun care vrea să ne omoare cu bombe nucleare”, a spus Cruz. Replica lui Carlson a fost rezervată și critică.
O Americă mai divizată ca niciodată în fața unei decizii globale
Polarizarea este evidentă. Unii văd în conflictul cu Iranul o amenințare reală, alții o capcană politică menită să alimenteze frica și susținerea pentru o agendă militaristă.
Thomas Friedman subliniază că deciziile de politică externă ale SUA par tot mai dese bazate pe emoții și mai puțin pe analiză strategică. Contextul internațional complicat nu ajută, ci intensifică dilema decidenților.
Ce urmează? SUA între lecțiile trecutului și riscurile viitorului
Statele Unite par să repete cicluri geopolitice familiare, în care amenințarea nucleară, Iranul și presiunea Israelului duc spre o posibilă intervenție. Întrebările persistă:
-
Au învățat liderii americani ceva din greșelile Irakului?
-
Vor asculta de vocea alegătorilor care cer mai puțină implicare militară?
-
Se mai poate opri valul de tensiuni înainte să fie prea târziu?
Pentru moment, nimic nu e sigur. Doar faptul că Iranul este din nou în centrul unei crize care amenință să destabilizeze o regiune întreagă… și să redefinească politica externă a SUA.
