Iranul lovește baze SUA în 14 țări după o evaluare greșită a lui Trump

Operațiunea militară americano-israeliană din Iran a declanșat o ripostă neașteptat de dură din partea Teheranului, care a reușit să lovească ținte în 14 țări, inclusiv baze americane considerate sigure. Succesul atacurilor iraniene expune o subestimare gravă a capacității militare a regimului, o eroare de calcul a administrației Trump cu repercusiuni globale.

Experți consultați de Adevărul analizează cum au putut rachetele și dronele iraniene să penetreze sisteme de apărare performante, provocând pagube și victime. Un general de intelligence și un analist de politică externă explică realitățile incomode din spatele conflictului care a escaladat rapid, punând în pericol aliații Statelor Unite din Orientul Mijlociu.

O rată de succes neașteptată pentru Iran

Generalul (r) Adriean Pârlog, fost adjunct al Direcției Informații Militare, recunoaște că eficiența loviturilor iraniene a fost o surpriză neplăcută pentru planificatorii americani și israelieni. El subliniază că semnale existau încă din 2025, când scutul antiaerian al Israelului a fost penetrat. „Faptul că Iranul a continuat să-și manifeste eficacitatea în domeniul acestei tehnologii nucleare, eu cred că a reprezentat principalul motiv pentru care Israelul, în primă instanță, și SUA, în a doua instanță, au decis această abordare a tranșării în forță a dosarului nuclear iranian. Rămâne de văzut în continuare care este potențialul real al Iranului de aici încolo. Până acum au demonstrat ceva ce cu greu credeam și eu. Și vă spun sincer că am crezut că cu greu vor ajunge în postura asta”, afirmă generalul Pârlog.

Analistul militar detaliază vulnerabilitățile apărării, evidențiate încă de anul trecut. „În primul rând, operațiunea din 2025, din perspectiva eficienței atacurilor aeriene iraniene, a fost una de relativ succes în sensul că au reușit să străpungă scutul stratificat cel puțin, dacă nu pe patru niveluri, al apărării antiaeriene israeliene. Sistemul Arrow 2-3 nu a fost așa de evident penetrat niciodată până în 2025. David’s Sling și Iron Dome au înregistrat, mă rog, succes sau insucces, rămâne de stabilit. Totuși, e de spus că o anumită insuficiență a apărării aeriene în cazul unui atac cu rachete este relativ acceptabilă în teoria militară, dar un coeficient situat în marja benzii de 30% la 40% ne prezintă un nivel mai degrabă neașteptat de mare. Aceste 30-40% rată de ineficacitate a apărării pot fi foarte ușor, pe logică inversă, considerate procente de succes pentru Iran”, explică generalul.

Stocuri ofensive pregătite pentru ripostă

Iranul pare să fi urmat un plan bine stabilit, acumulând armament pentru o astfel de confruntare. „Dacă asta s-a întâmplat anul trecut, acum faptul că Iranul și-a putut permite luxul de a lovi în special baze militare americane situate pe teritoriul unor state din Orientul Mijlociu și prin extensie mergând până la unul dintre principalii sprijinitori ai politicii dure a Statelor Unite, și mă refer la Marea Britanie, cu bazele lor militare din Cipru, reprezintă o dovadă evidentă a faptului că, cel puțin în acest spațiu, rachetele lor cu rază medie de acțiune, de la precedentul eveniment de tip război local, războiul de 12 zile, până la 28 februarie 2026, Iranul a continuat să acumuleze echipamente pe care le-au ținut în stocul lor ofensiv pentru situații ca acestea, în care riposta urma să fie imperioasă”, adaugă Adriean Pârlog.

Concluzia sa este că evaluările strategice ale SUA și Israelului au fost departe de a fi optime, iar stocurile de rachete nu sunt inepuizabile. „Se pare că Iranul a avut suficiente mijloace de lovire peste multe așteptări. Și pare și că stocurile de muniție antirachetă ale americanilor și israelienilor nu sunt așa de inepuizabile cum toată lumea spune. Donald Trump a făcut pe conturile de socializare personale comentarii în legătură cu potențialul de apărare AA al Statelor Unite. Dar s-au înregistrat suficient de multe lovituri care au afectat bazele militare americane. Asta denotă o evaluare departe de optimul evaluărilor care s-au făcut în termeni de decizii strategice mai aducătoare de confort strategic și pentru SUA și pentru Israel. Deci, astea sunt lucruri evidente pentru toată lumea”, a mai spus generalul.

O „decizie politică proastă” cu efecte globale

Analistul politic Ștefan Popescu consideră că ordinul de atac al lui Donald Trump a fost o eroare fundamentală, luată împotriva avizelor specialiștilor. „Este cu siguranță o decizie politică proastă. Și este proastă contra avizului militarilor, în pofida avizului CIA. Există o componentă irațională în decizia de politică externă care a dus la un rezultat nefericit pentru Statele Unite ale Americii”, declară Popescu. Consecințele se resimt deja în regiune. „America nu a arătat bine. A arătat ca o mare putere care a dovedit limite serioase în a-și proteja propriile baze, infrastructuri care au fost în mare parte distruse. O mare putere care nu a reușit să asigure protecția partenerilor lor din regiune. Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Qatarul, țări care deja anunță că își revizuiesc politica de investiții față de Statele Unite ale Americii”, adaugă el.

Impactul se extinde și asupra Europei, care se confruntă cu o criză economică accentuată și cu presiunea de a susține Ucraina. „Nu mai vorbim de faptul că această intervenție a provocat o criză, a accentuat criza economică, am putea spune, a Europei. A degradat competitivitatea acesteia, capacitatea acesteia de a interveni, de a susține Ucraina într-un dosar care era prioritar pentru securitatea europeană. Iar acesta este acoperit de intervenția americană și de obligarea statelor europene cu rol sistemic în susținerea Ucrainei – Franța în special, Germania mai puțin, Marea Britanie, mă rog, nu este în Uniunea Europeană, dar joacă un rol important în susținerea Ucrainei – obligarea acestora de a compensa limitele dispozitivului american din Orientul Mijlociu”, explică Popescu.

Marii câștigători: Rusia și China

Pe fondul slăbirii autorității americane, Rusia și China devin principalii beneficiari ai instabilității. „Marii câștigători sunt tocmai Rusia și China, în cazul de față. Fără îndoială că este așa, pentru că efectul în regiune nu va fi întărirea Acordurilor Abraham, care reprezentau un rezultat extraordinar al primului mandat al lui Donald Trump. Din păcate se va produce o relaxare, căci aceste țări, observând vulnerabilitatea asset-urilor (n.r. – activelor) lor industriale, vor căuta să-și diversifice parteneriatele și, în primul rând, această diversificare va fi realizată cu China și cu Rusia”, susține analistul. În același timp, puterea din Iran se consolidează în mâinile Gărzilor Revoluționare (Pasdaran), nu ale clericilor, semnalând o intransigență sporită a regimului.

Aliații europeni sunt acum nevoiți să mobilizeze resurse considerabile pentru a stabiliza regiunea, resurse care ar fi putut ajunge în Ucraina. „Europenii au fost nevoiți să mobilizeze în zonă dispozitive importante. Franța scoate opt fregate, două port-elicoptere, un grup aeronaval. Este un angajament foarte important, pentru că Franța are parteneriate în regiune, are baze militare de apărat, are și ea o infrastructură la fața locului, are 400 de mii de cetățeni, are 52 de nave blocate în Golful Persic”, încheie Ștefan Popescu.

Sursa: Adevarul

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyChery Tiggo 7 concurează cu Dacia Bigster în Franța prin preț mai mic și putere mai mareBravonetRapperul 50 Cent susține că Diddy ar fi căutat oameni care să lanseze acuzații nefondate împotriva luiLylaScreeningul colorectal între 50-74 de ani începe cu FIT. Ce ai de făcut dacă rezultatul este pozitivRevista IoanaCum închei o zi solicitantă fără să rămâi conectată la serviciu. Un psiholog explică ce poți încercaNews24Franța anunță 1.800 de arestări după protestele marcate de incendieri și jafuriDolce SportNovak Djokovic are trei variante la Paris pentru a-l depăși pe Jodar în cursa pentru Torino