Actualitate

La pas prin Bucureşti: Caru’ cu Bere

Istoria​ Berăriei „Caru’ cu Bere”: De la Începuturi la Legendă

În anul 1879, pe Calea Victoriei nr. 2, la intersecția cu strada​ Franceză, a fost inaugurată berăria „La Carul cu ‌Bere”, fondată‍ de Ion Căbășanu, un ⁤ardelean‌ care a servit‍ ca voluntar în armata română în timpul Războiului de Independență din 1877. Aceasta reprezenta a doua berărie deschisă în‍ Bucureștiul acelor vremuri.

Originea ‌Numeleui și Recunoașterea Localului

Se⁣ spune că denumirea⁣ localului provine dintr-un​ incident ‌istoric: prima oară când un car cu butoaie ‍de⁤ bere s-a ‍oprit în fața berării. Indiferent dacă această poveste este adevărată sau nu,‌ numele a devenit ‍emblematic și ‍se păstrează până astăzi. Beraria și fondatorul său ⁣sunt menționați în „Annuaire General de Roumanie pour 1879”, publicat de ‌Frederic Damé și Emile Galli.

Ulterior, frații Mircea⁢ au preluat afacerea. Ion Mircea,‌ după ‌ce ​a acumulat experiență timp de șapte ani într-o altă berărie din zonă,​ obține autorizația necesară pentru a deschide ⁤un nou local pe strada Stavropoleos nr. 25 în​ anul 1886.

Construcția „Caru’ cu Bere”

Pe data de 25 septembrie 1897, Nicolae Mircea achiziționează terenul situat pe ⁣strada Stavropoleos nr.5 pentru viitoarea construcție „Caru’ cu Bere”. După trei luni dedicate studiului proiectului realizat de ‍arhitecții Zigfried ‌Kofinsky și Alois Pesch, Primărița București eliberează autorizația necesară‍ pentru construcție pe data ⁣de 10 martie⁣ 1898. Inaugurarea are ⁤loc în iunie 1899.

Localul devine‌ rapid un punct​ important pe harta comerciala a Bucureștiului la începutul secolului XX; activitatea fraților Mircea este recunoscută prin acordarea cetățeniei și‍ decorarea lui Nicolae Mircea cu ‍ordinele ‍Coroana⁣ României și Steaua ⁣României în anul 1900.

Arhitectura Unică

Cladirea se distinge prin fațada​ sa asimetricã si detaliile gotice decorative precum pinacluri si arce trilobate. Statuia⁤ unei hangițe​ amplasată la ⁢nivelul ‍acoperișului devine simbol al⁣ localului. Stilul arhitectural este caracterizat ‍ca ⁤fiind parte din romantismul german.

Interiorul ⁣reflecta‌ influențe ale stilului Art Nouveau (Arta ‘900),⁢ incluzând mobilier elegant si‍ picturi murale elaborate realizate sub îndrumarea arhitectului Kofinsky împreunã⁣ cu zugravii Wilhelm ​& Friederich Hugo.

Extinderea Afacerii

Începând din anul1902⁢ ,‍ restaurantul devine‍ parte integrantã din oferta‍ localulu,i iar meniurile ‌includ ‌preparate tradiționale​ precum‍ cremvurști ⁢sau salata boeuf⁤ . Reclama promova berea specialã fabricată⁣ in Bragadiru disponibilã‍ toata ziua si pana tarziu dupa spectacolele teatrale .

Între anii1909-1910 , Nicolae Mircea‌ reuseste sa achizitioneze terenurile adiacente strazilor⁢ Lipscani‍ nr‌ .4 si6 ‍, extinderea​ fiind planificata in detaliu tot sub indrumarea lui Zigfried Kofinsky​ .

În ⁣urma extinderii efectuate ‍in1924 , subsolurile au fost transformate in crame decorate corespunzător ​stilistic iar spatiile centrale au fost amplificate ⁢prin introducerea unui luminator generos ‌.

Inscripțiile realizate atunci marcheaza anii semnificativi ai ⁢istoriei locale :1879‌ ,1924 dar şi motto-ul fondatorilor : ”Prin ⁤muncă,răbdare și cinste ⁢toate se ⁢împlinesc” ⁣.

Astfel,”Caru’cu Bere”‍ rămâne nu doar o destinație gastronomică ci şi ⁣un⁤ simbol al tradiției ⁣bucureștene ⁣ce continuã sã atragǎ vizitatori pânǎ astazi .

Caru’ cu Bere: ‌O‌ Istorie Plină⁤ de Tradiție și⁢ Cultură

Moștenirea lui Nicolae Mircea

În decembrie 1929, Nicolae‌ Mircea, fondatorul celebrului local ‍Caru’ cu Bere, a încetat din viață. După ⁤al‌ Doilea Război Mondial, pe 30 septembrie​ 1947, ⁣moștenitorii acestuia au semnat un contract de asociere cu Cooperativa Muncitorilor⁢ Ospătari. La scurt timp​ după⁤ aceea, pe 3 februarie 1948, clădirea situată pe ​strada Stavropoleos nr.⁤ 5 ‍a fost preluată de Societatea Comercială a Municipiului București fără nicio​ compensație.

Declinul ‍și Restaurarea‌ Localului

De-a lungul anilor care au urmat naționalizării, caracterul distinctiv al clădirii a permis menținerea unei părți​ din personalul original care încerca⁣ să păstreze specificitatea localului. Totuși, sub⁢ noua ‌administrație s-au observat degradări în servicii și decoruri;⁣ vechile picturi murale fiind⁣ acoperite cu var. Între anii 1983-1986 s-au realizat lucrări ⁢de restaurare ⁢pentru a readuce atmosfera originală.

După ⁢evenimentele din decembrie 1989, descendenții lui Nicolae ⁣Mircea⁣ au ​reușit‌ să recâștige drepturile⁢ asupra clădirii abia ​în anul⁤ 1999.

Redeschiderea‍ Berãriei

În anul 2006, după ample lucrări de reabilitare ce au vizat valorificarea specificului localului, Caru’ ‌cu Bere s-a redeschis publicului. Bustul‌ fondatorului Nicolae Mircea este amplasat în ⁣centrul spațiului principal ​al⁣ berãriei; acesta a fost⁤ realizat în bronz ‍de sculptorul Ion Stanea în ⁤anul 1935.

Pereții interiori sunt ⁢aproape complet acoperiți cu picturi ce ilustrează ‍scene bucolice inspirate din tradiția germanică ale secolelor XVII-XVIII.

Picturile Murale: ⁣O⁢ Fereastră Spre Istorie

Pe peretele stâng la intrare ‍sunt reprezentate două scene: prima ​surprinde un alai regal vesel care îl‍ acompaniază pe rege într-o plimbare ​călare; iar cea de-a doua ilustrează patru⁣ personaje la o masă degustând bere și ascultând​ trubaduri cântând.

Pe peretele opus se află alte două​ compoziții artistice: una arată ‍un drumeț toastând la intrarea​ unui castel împreună cu cavaleri prietenoși; iar ⁤cealaltă prezintă comeseni adunați la o masă improvizată ⁢sub copaci umbroși.

Un detaliu pittoresc este statuia din lemn dedicată lui‌ Ghiță Moșneagul – pivnicer legendar al berãriei – amplasată lângã scările ce duc spre supanta‍ dreaptǎ a localului.

Vitraliile Fațadei: Un Element Distinctiv

Fațada Caru’ cu Bere este ornamentată⁤ cu​ trei vitrine mari decorate⁢ superior printr-o frizǎ de vitralii colorate ce reprezintǎ ⁢naturi ⁤statice ‍şi figuri îmbracate în costume tradiționale ale secolului ⁣XVIII.

Caru’ cu Bere​ rămâne ⁢un simbol important atât ⁤pentru ⁣bucureșteni cât și pentru turiști dornici să experimenteze cultura gastronomică românească. De-a lungul timpului, acest loc emblematic a servit ca punct de întâlnire ‌pentru personalități culturale și artistice renumite. De asemenea, ‍aici s-au‌ filmat secvențe celebre din diverse producții cinematografice românești precum „Douā lozuri” sau „Telegrame”.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Bucuresti turism