Actualitate

LA PAS PRIN BUCUREŞTI: Universitatea Naţională de Muzică

Istoria Universității Naționale⁣ de Muzică din București:‍ De ⁤la înființare la excelență

Universitatea Națională de Muzică ⁤din București, una dintre​ cele mai prestigioase ⁤instituții de învățământ superior muzical din România, a fost fondată în iunie 1864 printr-un decret ⁤al⁤ Consiliului de Miniștri,⁤ sub‌ conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Scopul inițial a ⁢fost crearea⁣ a ⁣două ⁤școli principale: „Institutul de muzica vocală” și „Școala de muzică instrumentală”, cu filiale în București și Iași. Conservatorul de ⁢Muzică și Declamațiune s-a deschis oficial pe 6 octombrie 1864, oferind tinerilor pasionați oportunitatea de a studia arta muzicală.

Dezvoltarea educației muzicale

Sub direcția compozitorului Alexandru Flechtenmacher, instituția s-a transformat rapid într-un centru ⁤european dedicat educației vocale și instrumentale. ​Au fost introduse cursuri ⁤variate precum vioară,‍ solfegiu, ‌canto și⁣ pian. De-a lungul timpului,‍ de-istorie-si-de-mari-ganditori-si-actori-in-viata-publica-romaneasca/” title=”Universitatea din Iaşi, creatoare de istorie şi de mari gânditori şi actori în viaţa publică românească”>oferta educațională s-a extins semnificativ; prima clasă dedicată muzicii camerale a apărut în 1900 iar clasa pentru‌ orchestră în 1904.

Începând⁢ cu anul 1907, Conservatorul își schimbă denumirea în ‌Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică și se organizează pe patru secții distincte: Teorie Muzicală, Cânt și Operă, Instrumente‍ şi Declamație.

Provocările ⁤războiului mondial

Anul școlar 1916-1917 a adus dificultăți⁢ majore pentru ‍conservator din cauza Primului Război Mondial; cursurile au fost suspendate temporar ⁢iar profesorii au început să​ predea la domiciliile lor. În urma​ războiului‍ din ​1918, instituția își​ muta sediul pe strada Știrbei Vodă nr. 37 şi nu mai era subordonată Ministerului Instrucțiunii.

Transformări interbelice

Perioada interbelică a marcat o expansiune curriculara semnificativã; ⁣au ‍fost introduse discipline precum contrapunctul şi istoria muzicii. Pe data de 17 iulie 1931 s-au pus ​bazele transformării conservatorului într-o academie⁢ superioară cunoscutã ca Academia Regalã de Muzicã si Artã Dramaticã.

Contribuțiile lui George Enescu ca profesor onorific au influențat⁢ profund generații întregi ale studenților care l-au avut mentor.

Evoluția postbelică

Dupǎ al Doilea⁢ Rǎzboi Mondial ⁤, Mihail⁤ Jora devine director al Academiei Regale si‌ menține standardele⁤ ridicate ale educatiei musicale ⁢. În anul ⁣1949 , institutia se transformǎ in ⁤Facultatea de Muzicǎ ⁤având‍ patru secții distincte .

În anii ’50 denumirea se schimbǎ ⁣in Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, având un sediu nou pe ‍strada ‍Lipscani nr.20 . Ulterior , aceasta⁣ se mutǎ⁢ pe strada Știrbei Vodǎ nr .35 unde continuã sa ofere programe​ diverse inclusiv o‌ secție fără frecvență ⁤pentru ‍studenții la Muzicologie .

Modernizarea după ’89

Dupӑ revoluția din ​decembrie ’89 , numele Academiei revine temporar între anii1990-1998 înainte ⁢ca aceasta să devină Universitatea ⁣Naționalӑde Muzicӑdin București .‍ Odatӑcu ⁣noile‌ reforme apar​ noi specializări precum ⁢Regie ⁤Operӑ sau Dirijat Orchestrӑ⁤ .

Drept recunoaștere pentru excelența sa academicȃ , universitatea⁤ primește calificativ național⁢ si european „grad ridicat” oferit prin evaluarea⁣ ARACIS ⁢si AEC in iunie/iulie2010⁤ .

Situată central lângâ Gradinile​ Cișmigiu , Universitatea dispune astazi dе trei clǽdiri‌ moderne unde ‍sunt organizate ⁢cursurile dar si un cămin⁢ studențesc situat pe⁤ str.Berthelot ⁣nr‍ .8.(Agenţia NaţionalĂ dе PresĂ AGERPRES)

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
La pas PRIN BUCUREŞTI Universitatea Naţională de Muzică