Campania militară împotriva Iranului, departe de a fi un succes rapid, începe să erodeze serios cel de-al doilea mandat al lui Donald Trump. Cu prețul petrolului depășind deja pragul de 110 dolari pe baril, efectele economice și politice devin imposibil de ignorat, schimbând fundamental traiectoria administrației de la Casa Albă.

Trei „superputeri” politice, sub presiune

Războiul subminează trei atuuri majore ale lui Trump. Este vorba despre capacitatea sa de a-și impune propria versiune a realității, utilizarea agresivă a pârghiilor de putere și, poate cel mai important, controlul aproape total asupra Partidului Republican. Iar acest proces de erodare, deși probabil inevitabil după alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie, este acum accelerat dramatic de conflict.

Victoria declarată și realitatea de pe front

Deși liderul de la Casa Albă susține că Statele Unite au obținut deja victoria, lucrurile stau puțin diferit pe teren. Regimul de la Teheran rămâne în picioare, în ciuda pierderilor suferite, iar programul său nuclear nu a fost complet neutralizat. V-ați gândit vreodată cum poate fi declarată o victorie în aceste condiții?

În paralel, Iranul desfășoară o strategie de presiune asupra piețelor energetice globale. Atacurile asupra transportului maritim în Strâmtoarea Ormuz sunt parte din acest plan.

Cifrele vorbesc de la sine.

Prețul petrolului, care a sărit de 110 dolari pe baril, arată clar că strategia Teheranului produce efecte dureroase pentru economia globală. Pe termen mediu, conflictul ar putea chiar avantaja Iranul. Statele Unite și Israelul ar putea rămâne fără ținte relevante sau resurse defensive, în timp ce Iranul continuă să dispună de drone și alte capacități de perturbare (inclusiv atacuri asupra transportului maritim), menținând presiunea atâta timp cât traficul prin Strâmtoarea Ormuz este restricționat.

Presiune economică și izolare externă

Numai ca influența americană asupra aliaților pare să scadă vizibil. Solicitările Washingtonului pentru sprijin în redeschiderea rutei maritime au fost întâmpinate cu rezerve, inclusiv în cadrul NATO. E drept că situația e complicată. Iranul încearcă să folosească accesul la această rută ca un instrument de negociere, semnalând că ar putea permite trecerea navelor din state considerate „prietene”.

Pe plan intern, costurile devin tot mai greu de suportat. Creșterea prețurilor la combustibil și riscul unei recesiuni pun o presiune imensă pe administrația Trump. La acestea se adaugă pierderile umane și perspectiva unei escaladări militare, factori care afectează sprijinul politic. Chiar și în interiorul Partidului Republican apar semne de nemulțumire, iar unele voci din mișcarea conservatoare vorbesc deja despre o „trădare” a promisiunilor electorale.

Un președinte mai slab, dar mai periculos?

Dar un Trump slăbit nu este neapărat un Trump mai temperat. Dimpotrivă, un lider aflat sub presiune ar putea reacționa mult mai agresiv, atât pe plan extern, cât și intern.

Printre scenariile posibile se numără deteriorarea relațiilor cu aliații, ba chiar o eventuală distanțare de NATO sau reducerea sprijinului pentru Ucraina în relația cu Rusia și China. Pe plan intern, ar putea crește tensiunile cu instituții precum banca centrală sau presa, în contextul în care administrația încearcă să gestioneze consecințele economice și politice ale războiului.

Chiar dacă ostilitățile s-ar opri mâine, efectele nu ar dispărea peste noapte. Reluarea producției de petrol și stabilizarea rutelor de transport maritim ar putea dura săptămâni sau chiar luni. În tot acest timp, riscul unor noi acțiuni din partea Iranului rămâne ridicat, un factor care ar continua să erodeze poziția politică a președintelui american.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Donald Trump Iran NATO partidul republican Strâmtoarea Ormuz