Tensiunile dintre Statele Unite și Iran ar putea fi doar o piesă dintr-un puzzle mult mai mare, în care ținta finală a lui Donald Trump nu este Teheranul, ci Beijingul. Această interpretare sugerează că acțiunile din Orientul Mijlociu fac parte dintr-o strategie complexă de slăbire a influenței globale a Chinei.
Ideea este analizată pe larg într-un articol din revista The Spectator, intitulat „The Greater Game” și semnat de Geoffrey Cain. Potrivit publicației Adevarul, care citează o discuție pe marginea acestui subiect, mulți analiști se întreabă dacă administrația Trump are un plan coerent. „În ultimele zile, foarte multă lume s-a întrebat disperată: are America un plan? Ce face de fapt? Care este jocul mai mare?”, a declarat Freddie Gray, editor adjunct al revistei.
„Beijingul a susținut Iranul și i-a furnizat arme”
Răspunsul, conform analizei, se află în rivalitatea dintre Washington și Beijing. Freddie Gray explică faptul că administrația americană încearcă să destrame o „coaliție antiamericană” susținută de China. „China a sprijinit discret un fel de axă a rezistenței. Trebuie să fim atenți când folosim termenul de ‘axă’, după experiența cu ‘axa răului’ din vremea lui Bush, dar ideea este că Beijingul a susținut Iranul și i-a furnizat arme.”
Viziunea lui Trump asupra geopoliticii pare puternic influențată de momente istorice. „Trump este obsedat de anii ’70”, afirmă Gray. „Avea cam 26 de ani când Richard Nixon a mers în China, iar astfel de momente istorice îl fascinează. Se vede tot mai mult ca un mare personaj al istoriei.” În această logică, Iranul este un partener strategic al Chinei, la fel ca alte state ostile Washingtonului. „China a sprijinit și Venezuela”, adaugă Gray. „Trump l-a înlăturat pe Maduro pe 3 ianuarie. Iar acum, intrând în negocieri cu Iranul, are un instrument very puternic de presiune.”
Rolul petrolului iranian în ecuația Taiwan
Strategia devine mai clară atunci când este analizată prin prisma unei posibile crize în Taiwan. Un scenariu de invazie a insulei de către China ar atrage, cel mai probabil, sancțiuni economice masive din partea Occidentului. „Aceste sancțiuni ar crea o presiune uriașă asupra energiei Chinei”, explică Gray. Aici intervine rolul crucial al Iranului.
Teheranul reprezintă o sursă vitală de energie pentru Beijing, care i-ar permite să reziste mai ușor presiunii occidentale. „Una dintre modalitățile prin care China își reduce presiunea energetică este importul unor cantități foarte mari de petrol iranian”, spune analistul. Prin urmare, slăbirea sau izolarea regimului de la Teheran ar lovi indirect capacitatea Chinei de a face față unor eventuale sancțiuni. Chiar dacă admite că teoria ar putea fi optimistă, Gray subliniază ideea centrală. „Poate că Geoffrey este prea optimist și vede mai multă coerență decât există în realitate”, recunoaște el. „Dar este un punct de vedere interesant: există într-adevăr un joc mai mare, iar China și America sunt cei doi mari jucători.”
O strategie cu impact și asupra Rusiei
Lordul Maurice Glassman, participant la discuție, susține că echipa lui Trump înțelege perfect amploarea puterii chineze. „Este o greșeală să crezi că acești oameni sunt ignoranți sau superficiali”, spune el. „Ei înțeleg amploarea influenței Chinei, atât în Americi, cât și în Orientul Mijlociu.” Glassman consideră că ascensiunea Beijingului a fost alimentată de globalizarea economică. „Capitalismul neoliberal a transferat practic capitalul nostru industrial către China”, afirmă acesta. „Am dezindustrializat Occidentul, iar China a dobândit o capacitate militar-industrială enormă.”
În acest context, măsurile economice impuse de Trump, precum tarifele comerciale, sunt menite să readucă investițiile în SUA. „Tarifele sunt o structură de stimulente pentru a investi în America”, explică Glassman. El adaugă că presiunea asupra Iranului are efecte și asupra altui rival global: Rusia. „Iranul este un aliat crucial al Rusiei”, explică el. „Dacă Rusia nu mai poate primi drone sau sprijin din partea Iranului, impactul ar fi enorm.” Concluzia sa este directă: „Este o slăbire reală a lui Putin.”
Reacția precaută a Marii Britanii
În tot acest joc geopolitic, reacția aliaților tradiționali ai SUA, precum Marea Britanie, este nuanțată. Moderatorul William Moore menționează frustrarea existentă la Washington față de ezitarea Londrei. „Mulți americani sunt furioși pe Marea Britanie pentru această indecizie – dacă americanii pot sau nu să folosească bazele britanice”, spune el.
Jurnalista Madeleine Grant consideră însă că aceste divergențe nu sunt surprinzătoare. „Marea Britanie și America nu au fost întotdeauna perfect aliniate în politica externă”, explică ea. Grant descrie reacția guvernului britanic ca fiind precaută și sceptică, în special față de ideea schimbării de regim. „S-a spus clar că există motive de scepticism, deoarece schimbarea de regim nu are cel mai bun bilanț în istorie.” Indiferent de poziția aliaților, ideea centrală a analizei rămâne validă: conflictul cu Iranul este doar un front secundar într-o confruntare mult mai mare. „Există un joc mai mare”, concluzionează Gray. „Iar în acest joc, China și Statele Unite sunt principalii competitori.”
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
LylaMersul de 4.000 de pași, făcut o dată sau de două ori pe săptămână, a fost legat de un risc mai mic de deces
Revista IoanaCum alegi bateria pentru panourile fotovoltaice după consumul casei și ce primești pentru banii plătiți
News24Florin Birta leagă viitorul PNL de sprijinul pentru Ilie Bolojan, la finalul mandatului de premier
Dolce SportCristiano Ronaldo a primit 30 de zile de suspendare și 255 de euro amendă pentru plecarea de la națională
GetPonyPolițiștii au reținut la Albița o Toyota furată în Italia. Cumpărătorul spune că a plătit 21.500 de euro
BravonetBogdan Mureșanu revine în selecția pentru Oscar cu „Magicianul”, primul său film regizat în animație
