Companiile de stat din România au acumulat pierderi istorice de 14 miliarde de lei, o sumă colosală care echivalează cu costul a trei sau patru spitale regionale. În acest context, Oana Gheorghiu, implicată în procesul de reformă alături de Ilie Bolojan, susține necesitatea unor măsuri drastice, de la listări la bursă până la închiderea definitivă a unor societăți care nu mai pot fi salvate.
Listările făcute de PSD, uitate convenabil
În spațiul politic au apărut acuzații conform cărora Ilie Bolojan „ar vinde țara”. Numai că, o privire în istoria recentă arată că cele mai importante listări și privatizări au fost realizate chiar de guvernele PSD, un detaliu adesea omis în discursurile actuale. Printre acestea se numără:
- Sidex Galați (privatizare, 2001, guvernarea Adrian Năstase)
- Petrom (listare și privatizare, 2001-2004, guvernarea Adrian Năstase)
- Distrigaz Sud și Nord (privatizare, 2004, guvernarea Adrian Năstase)
- Nuclearelectrica (listare, 2013, guvernarea Victor Ponta)
- Romgaz (listare, 2013, guvernarea Victor Ponta)
- Electrica (listare, 2014, guvernarea Victor Ponta)
- Hidroelectrica (listare, 2023, guvernarea Marcel Ciolacu)
Oana Gheorghiu acuză ipocrizia actuală a social-democraților. „Astăzi, PSD vine să manipuleze cu același slogan din anii ’90. E trist că, indiferent căt a evoluat poporul român de atunci, liderii PSD preferă să rămână ancorați în trecut. Cele mai importante listări din România au fost făcute chiar de cei care astăzi le contestă: Nuclearelectrica (2013), Romgaz (2013), Electrica (2014), Hidroelectrica (2023). În toate aceste cazuri, statul a rămas acționar majoritar. Companiile nu au fost „vândute”, ci au devenit mai valoroase, mai transparente și mai bine administrate. Și totuși, astăzi ni se spune că listarea este periculoasă. Adevărul este simplu: România a făcut deja privatizări reale, acolo unde statul a cedat controlul, dar nu despre asta vorbim astăzi”, afirmă aceasta.
Miza reală, controlul politic
Dincolo de sloganuri, miza reală pare a fi pierderea controlului politic asupra unor resurse importante. O companie listată devine transparentă și nu mai poate fi administrată discreționar. V-ați gândit vreodată la asta?
„Mai bine deții 75-80% dintr-o companie valoroasă, decât 100% dintr-una sortită falimentului. De ce deranjează listarea? Pentru că o companie listată nu mai poate fi controlată discreționar. Pentru că trebuie să raporteze public. Pentru că devine mult mai greu de folosit ca instrument politic. Asta este, de fapt, miza. Nu „vânzarea țării”, ci pierderea controlului netransparent asupra unor resurse ale statului, folosite ca să alimenteze setea băieților deștepți trimiși de la partid. Ipocrizia este evidentă: același instrument care ieri era „un succes pentru România” devine astăzi „un pericol”. Economia nu funcționează pe bază de sloganuri. Ea funcționează pe bază de reguli, capital și încredere. Iar România are nevoie astăzi de companii de stat care creează valoare pentru cetățeni, nu de companii capturate de interese politice. Voi continua, alături de prim-ministrul Ilie Bolojan, mandatul de a face curățenie în companiile de stat și nu voi accepta în nicio clipă șantajul și populismul PSD”, a explicat Gheorghiu.
Studiu de caz Petrotrans, faliment din 2007
Un exemplu flagrant al ineficienței este compania Petrotrans, aflată în faliment încă din 2007. Procedurile de lichidare s-au întins pe aproape două decenii, timp în care principalii beneficiari au fost lichidatorii. „Sunt… procedurile de lichidare de-a lungul timpului au fost foarte lungi și din acestea au câștigat, de obicei, lichidatorii, care încasează în fiecare lună un onorariu, indiferent cât durează procedura, pentru că contractele de mandat nu au fost, mea, niște contracte semnate cu responsabilitate, în care să pui o perioadă maximă în care să se termine această lichidare, acest faliment”.
Situația este de-a dreptul absurdă. „Astfel că, în lipsa unor contracte ferme în avantajul statului român, iată, ajungem la 19 ani de faliment în care compania de insolvență a câștigat onorarii, compania de contabilitate a câștigat onorarii, o firmă care face arhivarea a câștigat și ea niște bani. Și din 2014, sper să nu greșesc anul, statul român plătește o taxă de 20, aproape 28.000 de euro unei familii care are un teren pe sub care teoretic trece o conductă a Petrotrans”.
Pe bune, cum s-a ajuns aici? Statul a pierdut evidența propriului patrimoniu. „Se spune că Petrotrans a fost complet devalizată încă din perioada în care era funcțională: se fura motorină din conducte, ulterior s-au furat conductele ele însele. Ministerul Transporturilor de-a lungul timpului a pierdut imaginea exactă a patrimoniului pe care îl deține. Nu mai știm astăzi în ce stare sunt conductele astea, dacă mai există, dacă au fost furate.”
Factura finală este uriașă. „Odată ce această companie este radiată, poate fi început demersul de a scoate respectiva conductă de sub terenul celor care astăzi încasează bani, dar gândiți-vă că în acești câți sunt, 10-12 ani, s-au încasat peste 300.000 de euro. Statul român a plătit peste 300.000 de euro pentru o conductă care nu funcționează”, a punctat Oana Gheorghiu.
Gaura de 14 miliarde de lei din companiile statului
Iar dincolo de cazuri punctuale, imaginea de ansamblu este dezastruoasă. Pierderile totale de 14 miliarde de lei sunt o povară imensă pentru bugetul public. „mea, planul trebuie să meargă înainte pentru că, așa cum am spus și în conferința de presă, companiile de stat din România au acumulat pierderi istorice de 14 miliarde de lei. Să înțelegem ce înseamnă asta: înseamnă, cred că cel puțin trei sau patru spitale regionale pe care, după cum știm, România nu le-a construit încă. Cele 22 de companii din proiectul-pilot acumulează 4,2 miliarde gaură la bugetul de stat”.
Momentul pentru schimbare a venit. „Aceste lucruri nu pot să rămână așa și, vorba oamenilor care astăzi încearcă să găsească alte soluții pentru Guvern, nu se mai poate așa. E momentul acela în care reforma nu poate să mai rămână doar la nivel de discurs”.
Intervenția timpurie este cheia, pentru a nu ajunge în situații ireversibile. „Chiar și o prelungire a planului de restructurare nu este o soluție garantată 100%. De aceea, cred că nu trebuie să ajungem în situația în care avem companii în faliment, ci trebuie să luăm problema din timp, să salvăm acea companie. Asta facem cu fiecare companie care poate fi salvată.”
Dar pentru unele companii este prea târziu. „Sunt companii care însă nu mai pot fi salvate și am dat câteva exemple, sunt câteva exemple în listă: vorbim de CFR Marfă, vorbim de Petrotrans, o companie despre care am povestit pe larg într-o postare pe Facebook, care este în faliment din 2007 și abia anul acesta va fi probabil radiată și închisă. Știu că zilele acestea ar trebui să apară decizia de radiere, astfel încât să putem închide robinetul prin care se scurg în continuare bani”, a explicat Oana Gheorghiu.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
GetPonyLucid cere 950 de dolari pentru ca unele Air din 2022-2024 să primească noua interfață UX 3.0
BravonetDenise Rifai ar negocia revenirea la TV cu Antena Stars, după un singur sezon la „Furnicuțele”
LylaCând copilul cuminte se teme să greșească. Semnele care pot trece neobservate la școală
Revista IoanaUn test în 12 restaurante a găsit în medie 185.000 de bacterii pe meniuri. Ce faci înainte de masă
News24Lotul dintre Suplacu de Barcău și Chiribiș a trecut de 90%. Deschiderea este vizată pentru 1 Decembrie
Dolce SportRomânia a pierdut cu 2-1 la debutul oficial al lui Andrei Coubiș
