Modelul economic care a adus Ungariei investiții, fabrici și locuri de muncă în ultimul deceniu s-a blocat. După ani de creștere bazată pe un număr tot mai mare de angajați, economia maghiară a lovit un zid de netrecut, intrând într-o capcană a stagnării. Iar semnalul de alarmă ar trebui să sune puternic și la București, unde o vulnerabilitate cheie ne plasează într-o poziție similară, ba chiar mai proastă.
Modelul Orban a ajuns la capăt de drum
Timp de un deceniu, între 2010 și 2020, strategia premierului Viktor Orban a funcționat. Numărul de angajați a crescut spectaculos, de la 3,8 milioane la 4,7 milioane de persoane. Economia a mers înainte pe baza acestei expansiuni a forței de muncă. Numai că, în urmă cu trei-patru ani, motorul s-a gripat. Economia maghiară nu a mai putut să crească.
nu mai sunt oameni. Nu au mai rămas prea multe grupe de populație de unde să poată fi recrutați muncitori. Studenții sau mamele cu copii mici nu sunt o soluție pentru o problemă de sistem. E drept că politicile antiimigrație ale guvernului Orban au contribuit masiv la această situație.
Zidul demografic de netrecut
Problema reală este una structurală și mult mai adâncă. Populația Ungariei este în declin rapid, ceea ce înseamnă că va fi din ce în ce mai greu de găsit oameni care să poată munci. Mai mult, declinul populației cu vârstă de muncă se va accelera în următorii ani, pe măsură ce tot mai mulți oameni vor ieși la pensie.
Și atunci, ce e de făcut când nu mai ai de unde să aduci oameni la muncă?
Practic, una dintre cele trei componente ale creșterii economice, anume creșterea numărului de angajați, a fost eliminată permanent din ecuație. Iar celelalte două, creșterea capitalului și a productivității, nu participă suficient de mult la avansul economic în acest moment.
Capcana venitului mediu
Economiștii numesc această situație „capcana creșterii slabe” sau „capcana venitului mediu”. Este punctul în care o țară, deși nu intră neapărat în recesiune, nu mai are energia necesară să se dezvolte și să ajungă din urmă statele avansate. Stagnează pur și simplu.
Singura cale de ieșire, spun teoriile economice, este o schimbare radicală de model. Când nu mai poți crește cantitativ (prin mai mulți muncitori), trebuie să treci la o creștere calitativă. Asta înseamnă inovație, tehnologie și, mai ales, îmbunătățirea capitalului uman. Adică investiții masive în educație.
România, codașa Europei la capitolul cheie
Și aici ajungem la problema noastră. Toate statele est-europene au neglijat sistemul de învățământ, dar cifrele arată că România stă cel mai prost. În 2022, cheltuielile cu educația ca pondere în PIB s-au situat în țara noastră la un nivel de 2,9%, cel mai scăzut din întreaga Uniune Europeană.
Să facem o comparație. Ungaria, aflată deja în blocaj, a alocat 3,4% din PIB pentru educație. Polonia a cheltuit 4,3%, aproape de media UE. Până și Bulgaria, cea mai săracă economie din Uniune, a investit în educație 4,5% din PIB, mult peste noi.
Problema cu îmbunătățirea educației este că nu se poate face peste noapte. Necesită timp, reforme, resurse și, mai presus de toate, voință politică. Cu cât aceste investiții în capitalul uman sunt amânate mai mult, cu atât riscul ca economia să nu mai poată ieși din capcana creșterii slabe devine o certitudine.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Revista IoanaCum pregătești încălzirea pentru iarnă. Un grad mai puțin poate reduce consumul cu aproximativ 6-7%
News24Cristian Pîrvulescu îi dă lui Luca Niculescu șanse sporite să formeze guvernul
Dolce SportGheorghe Hagi a ales 23 de fotbaliști pentru returul cu Suedia, cu nouă absențe
GetPonyAnytime pregătește aproximativ 30 milioane euro pentru asigurări digitale pe piața românească
BravonetDouă arestări într-o singură seară pentru gemenele Indiggo. Victima ar fi chiar mama lor
LylaCum porți părul lung după 50 de ani cu straturi care încadrează fața și onduleuri care adaugă volum
