Petrolul a atins miercuri, la începutul tranzacțiilor europene, cel mai redus nivel din ultimele trei luni, după ce piața a prețuit rapid perspectiva redeschiderii Strâmtorii Hormuz până vineri, în baza acordului interimar dintre Statele Unite și Iran. Pentru companiile europene, semnalul imediat este de relaxare a costurilor energetice și logistice, după un șoc care împinsese Brent aproape de 120 de dolari pe baril.

Concret, la ora 10 CET de miercuri, Brent era la 79 dolari pe baril, sub pragul de 80 de dolari pentru prima dată de la începutul lunii martie, iar WTI coborâse la 76 dolari pe baril. Față de nivelurile de peste 100 de dolari de acum câteva săptămâni, Brent a pierdut peste 33% în ultima lună. Corecția este relevantă și pentru piața gazelor: cotațiile europene au scăzut miercuri dimineață sub 42 de euro pe megawatt-oră.

Miza pentru economie nu este doar factura la energie. Europa importă 80-85% din petrolul consumat, iar această dependență transferă aproape direct volatilitatea Brent în costurile de rafinare, transport, producție industrială și, în final, în inflație. Când referința internațională sare spre 120 de dolari, companiile absorb marje mai mici sau mută costul în prețul final. Când revine sub 80 de dolari, presiunea începe să se reducă, dar nu simultan în toate verigile lanțului.

Și aici este diferența relevantă pentru decidenți: piața financiară reacționează în ore, economia reală în săptămâni sau luni. Costul țițeiului poate coborî rapid, însă primele de asigurare pentru risc de război, tarifele de navlosire și costurile de rerutare tind să rămână ridicate cât timp traficul prin Hormuz nu revine la flux normal, iar confruntările militare continuă.

Scăderea petrolului reduce presiunea pe costuri, dar nu anulează încă prima de risc

Închiderea de facto a Strâmtorii Hormuz a produs cea mai mare perturbare a aprovizionării din istoria pieței globale de petrol, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie. Acesta este motivul pentru care piața a reacționat atât de violent în urcare la începutul crizei și la fel de repede în coborâre acum: Hormuz este un punct critic pentru fluxurile maritime de energie, iar orice semn de redeschidere are efect imediat asupra așteptărilor privind oferta, stocuri și inflație.

Președintele american Donald Trump a declarat luni că strâmtoarea va fi complet deschisă până vineri și va funcționa fără taxe de tranzit. Pentru companiile mari consumatoare de energie, o astfel de promisiune înseamnă, în scenariul favorabil, normalizarea treptată a cotațiilor spot și reducerea costurilor logistice. Numai că traficul de petrol a fost reluat doar parțial, sub escortă și supraveghere navală americană, ceea ce arată că piața a eliminat o parte din prima de panică, nu întregul risc geopolitic.

Cum relatează Euronews, confruntările dintre forțele americane și Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice au continuat, ceea ce menține un risc militar ridicat pentru traficul comercial din regiune. Pentru armatori, traderi și importatori, acest detaliu contează mai mult decât simpla declarație politică: o rută declarată deschisă, dar operată sub escortă militară, nu este echivalentul unei rute complet normalizate.

Din această cauză, scăderea Brent sub 80 de dolari trebuie citită ca o reevaluare a probabilității de blocaj, nu ca semnal că piața energiei a revenit la parametrii de dinainte de 28 februarie, ziua în care a început războiul din Iran. În acel interval, închiderea efectivă a strâmtorii a împins Brent aproape de 120 de dolari pe baril, ceea ce înseamnă că reculul actual recuperează o parte mare din șoc, dar nu certifică dispariția riscului operațional.

Ce se vede deja în bilanțuri și ce rămâne neclar pentru trimestrele următoare

Pentru industrie, efectul pozitiv cel mai rapid apare în sectoarele cu consum energetic ridicat și în companiile cu expunere relevantă la transport: aviație, shipping, chimie, materiale de construcții și producție intensivă. O cotație Brent de 79 dolari, față de aproape 120 de dolari la vârful crizei, schimbă ipotezele de bugetare pentru costul combustibilului și poate reduce presiunea asupra EBITDA în trimestrele următoare, dacă nivelurile actuale se păstrează.

Dar companiile care își fac planificarea pe baza acestei scăderi trebuie să opereze cu un scenariu dublu. Primul: petrolul și gazele se stabilizează, iar costurile logistice coboară gradual, ceea ce temperează inflația importată și îmbunătățește marjele. Al doilea: blocajele diplomatice și riscurile de asigurare persistă, iar piața reintroduce rapid o parte din prima de risc, mai ales dacă fluxul prin Hormuz nu revine la normal.

Comisarul european pentru Energie, Dan Jørgensen, avertiza încă de la începutul lunii aprilie că normalizarea va fi lentă. Contextul declarației sale rămâne valabil și după scăderea abruptă a cotațiilor.

„Chiar dacă pacea este aici mâine, tot nu vom reveni la normal în viitorul previzibil.”

Iar această prudență are suport economic. Datele disponibile până acum nu precizează cât de repede se vor reduce primele de asigurare pentru risc de război, când vor reacționa asigurătorii, care este impactul exact al distrugerilor de la complexul industrial Ras Laffan din Qatar asupra producției globale de GNL și nici ce progrese au fost făcute în negocierile privind programul nuclear al Iranului, un obstacol major pentru o detensionare mai durabilă.

Pentru piață, lipsa acestor răspunsuri înseamnă că volatilitatea rămâne ridicată chiar și după o corecție de peste 33% a Brent într-o lună. Pentru managementul corporativ și pentru investitori, mesajul practic este mai degrabă de recalibrare decât de relaxare completă: scenariile de cost trebuie refăcute la un Brent sub 80 de dolari, dar acoperirea riscului de preț și disciplina pe lichiditate rămân justificate cât timp fluxul prin Hormuz nu a revenit complet la normal, iar redeschiderea integrală este așteptată abia până vineri.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Brent Dan Jørgensen Donald Trump Iran strâmtoarea Hormuz