Care este instrumentul neglijat al băncilor centrale care își arată valoarea

Cifrele privind masa monetară au fost mult timp un orfan în trusa de instrumente a marilor bănci centrale. Acest lucru este regretabil, deoarece cifrele au trimis semnale importante înainte și în timpul pandemiei.

Economiștii de la Banca Reglementelor Internaționale au descoperit o corelație semnificativă din punct de vedere statistic și economic într-o serie de țări între creșterea excesului de bani în 2020 și inflația medie în 2021 și 2020. Și nu trebuie să fiți un adept declarat al teoriei cantitative a banilor pentru a vedea că creșterea prețurilor locuințelor și a acțiunilor din SUA anul trecut a fost în mod substanțial cauzată de prea mulți bani care urmăresc prea puține active.

Există, bineînțeles, un motiv pentru această neglijare a bancherilor centrali față de bani. În perioada de glorie a țintirii monetare din anii 1980, bancherii centrali – mai ales Paul Volcker de la Rezerva Federală a SUA – au reușit cu succes să reducă inflația de la nivelurile record de după război după șocurile succesive ale prețurilor petrolului, deși acest lucru a fost realizat cu prețul unor recesiuni violente. Ulterior, legătura dintre masa monetară și inflație a slăbit.

Acest lucru s-a datorat vitezei, măsura frecvenței cu care banii își schimbă mâinile. Când acest lucru se întâmpla într-un ritm previzibil, banii și producția creșteau împreună. În același timp, a existat o relație clară între inflație și creșterea excesivă a banilor – diferența dintre creșterea banilor și creșterea produsului intern brut real.

Dar, pe măsură ce inflația a scăzut în anii 1980 și 1990, viteza a devenit extrem de instabilă, în parte din cauza inovațiilor financiare și a schimbărilor în reglementările bancare. Astfel, legătura dintre masa monetară și PIB-ul nominal s-a rupt, iar conținutul informațional al cifrelor privind masa monetară a devenit un ghid mai puțin util pentru politici. Pe măsură ce încercarea de a înțelege cifrele a devenit mai complicată, monetarismul a ieșit din modă. Excepție făceau atunci când bancherii centrali se confruntau cu crize financiare, când își rezervau dreptul de a porni furtunul monetar.

Interpretarea cifrelor monetare a fost din nou vizibil de dificilă după criza financiară din 2007-2009. Monetariștii au avertizat că stimulentele provenite din cumpărarea de active de către Fed vor duce la o inflație rapidă. Cu toate acestea, viteza a scăzut brusc, iar rezultatul a fost o combinație ciudată de inflație a prețurilor activelor și amenințarea deflației prețurilor bunurilor și serviciilor. De ce, atunci, cifrele spun acum o poveste mai clară?

În studiul recent al BRI, Claudio Borio, Boris Hofmann și Egon Zakrajšek au constatat că puterea legăturii dintre creșterea monetară și inflație într-un eșantion mare de țări avansate și de pe piețele emergente a depins de existența unui regim de inflație ridicată sau scăzută. Într-un regim de inflație ridicată, legătura era de unu la unu; într-un regim de inflație scăzută, aceasta era practic inexistentă.

Autorii BRI subliniază faptul că recenta explozie a inflației a fost precedată de o creștere ascendentă a creșterii monetare. Țările cu o creștere monetară mai puternică au înregistrat o inflație semnificativ mai mare. Cu toate acestea, ei avertizează împotriva presupunerii unei cauzalități, argumentând că dezbaterea pe această temă nu a fost pe deplin soluționată. Dar, adaugă ei, cifrele privind creșterea monetară pot avea în continuare un conținut informativ util pentru inflație.

Există multe alte motive pentru care băncile centrale nu au reușit să prevadă explozia inflației. Modelele lor economice se bazau adesea în mare măsură pe extrapolări ale trecutului recent și pe ipoteze privind ciclul economic. În mod clar, pandemia și războiul din Ucraina au fost evenimente excepționale care nu au avut nicio legătură cu vreun ciclu.

În același timp, programele de achiziție de active ale băncilor centrale au distorsionat așteptările pieței. Otmar Issing, fost economist șef și membru al consiliului de administrație al Băncii Centrale Europene, în prezent la Universitatea Goethe din Frankfurt, susține că investitorii cu așteptări mai mari privind inflația au avut tendința de a-și vinde obligațiunile băncilor centrale la prețuri pe care le considerau ridicate. Prin urmare, acești pesimiști în materie de inflație au fost absenți de pe piețele financiare, ceea ce a făcut ca termometrul așteptărilor inflaționiste să indice o temperatură mai scăzută decât cea reală. Un aspect mai evident este acela că bancherii centrali au subestimat foarte mult efectele secundare ale creșterilor prețurilor la petrol și alimente pe piața muncii și pe alte piețe.

Riscul de a nu ne uita la bani acum se află în cealaltă direcție. Fed a fost înăsprită, la fel ca și alții. Steve Hanke și Caleb Hofmann de la Universitatea Johns Hopkins spun că, până în decembrie anul trecut, rata de creștere anualizată la trei luni a banilor în sens larg (M2) în SUA a scăzut la un uimitor minus 5,4%, împingând rata de creștere anuală în teritoriu negativ. O concluzie: piața de acțiuni este în prezent prea optimistă în ceea ce privește evitarea unei recesiuni. Altă concluzie: este timpul pentru o regândire a politicii monetare.

Sursa – www.ft.com

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyTesla afișează abonamentul de asistență la condus la 99 de euro pe lună, dar nu listează România printre piețele unde îl oferăBravonetCasa Natalia din Sinaia, vila pe care Cornel Dinu spune că încearcă să o vândă, este listată la 585.000 de euroLylaCum ajungi la psihoterapie decontată și ce trebuie să verifici înainte să plătești o ședință la psihologRevista IoanaViolența în familie, 46.741 de sesizări indicate în primele nouă luni din 2026. Unde pot cere ajutor victimeleNews24Cazare la Castel Haller din Ogra, în 15 camere și apartamente. Ce facilități și condiții are pensiuneaDolce SportDjokovic îl întâlnește pe Vacherot în primul tur la Paris. O semifinală nu i-ar garanta locul la Torino