Cheltuiala impulsivă făcută pentru o recompensă imediată, în locul economisirii pentru obiective mari, începe să se vadă și în comportamentul de consum din România, pe fondul inflației, al costurilor ridicate cu locuirea și al unei perspective economice tot mai fragile.
Pe scurt, amploarea fenomenului este documentată clar în SUA, unde aproximativ 27% dintre americani spun că fac cheltuieli de tip „doomspending” ca să gestioneze stresul, iar ponderea urcă la 37% în rândul generației Z și la 39% la mileniali, conform unui sondaj Credit Karma citat de The Guardian. Raportat la media întregii populații, frecvența este cu 10 puncte procentuale mai mare la generația Z și cu 12 puncte procentuale mai mare la mileniali, ceea ce indică o vulnerabilitate concentrată exact în segmentele care ar trebui să acumuleze capital pentru locuință, rezervă de lichiditate sau investiții.
Pentru piața locală, miza nu ține doar de psihologie, ci de alocarea capitalului la nivel de gospodărie. Dacă economisirea este amânată, scade capacitatea de a constitui avansul pentru o locuință, se reduce cererea pentru produse de economisire și investiții, iar consumul devine mai volatil, mai puțin legat de venit și mai mult de impuls. Iar pentru bănci, administratori de active și asigurători, asta înseamnă un client mai greu de reținut în produse pe termen lung.
Contextul macroeconomic întărește această mutație. Economia României are o estimare de creștere redusă la 0,1% pentru acest an, de la 1% în decembrie, iar o rectificare bugetară negativă este așteptată. Față de prognoza anterioară, ritmul de creștere este de zece ori mai mic. În paralel, zona euro rămâne cu o creștere anemică și dobânzi mari, iar la nivel global inflația și prețurile locuințelor au erodat sentimentul că efortul de azi produce un câștig vizibil mâine.
Costul locuirii mută banii din economisire în satisfacții imediate
Formularea jurnalistului Sean Monahan rezumă foarte bine mecanismul economic din spatele fenomenului: costurile mari, greu de atacat prin venituri curente, fac ca obiectivele mari să pară tot mai îndepărtate, în timp ce micile recompense rămân accesibile.
„Prada e ieftină. Chiria e scumpă.”
Această diferență de scară contează. Când o locuință, stabilitatea financiară sau întemeierea unei familii sunt percepute ca fiind mai greu de atins decât pentru generațiile anterioare, consumul mic, dar repetat, capătă o logică de substituție. Potrivit Adevarul, psihoterapeutul Gabriela Răileanu a explicat că mulți tineri din România descriu exact această ruptură dintre efort și recompensă pe termen lung.
Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian, leagă direct fenomenul de percepția asupra viitorului, nu de o simplă lipsă de disciplină financiară.
„Nu este neapărat vorba despre lipsa responsabilității financiare, ci despre o schimbare a relației cu viitorul. Când viitorul pare incert, prezentul devine mult mai important.”
Pentru un angajator sau un manager, implicația este practică: presiunea pe salarii nu se vede doar în puterea de cumpărare curentă, ci și în slăbirea apetitului pentru planificare financiară. Pentru un investitor de retail, efectul este la fel de concret: aporturile regulate în produse de investiții pot fi întrerupte mai repede, chiar fără un șoc major de venit, doar prin acumularea unei stări de incertitudine.
Dar mecanismul nu este exclusiv economic. Gabriela Răileanu a descris o relație directă între nesiguranță, inflație, costuri ridicate ale vieții și slăbirea motivației de a investi într-un viitor perceput ca imprevizibil. Iar aceeași presiune este amplificată de expunerea constantă la marketing care asociază consumul cu fericirea, succesul sau libertatea.
Semnalul de risc apare înaintea datoriei, nu după ea
Pentru decidenții din servicii financiare și pentru orice gospodărie care urmărește lichiditatea, primele semne sunt mai utile decât eticheta. Fenomenul devine o problemă când cumpărăturile sunt folosite pentru reducerea stresului, când apare regretul repetat după cheltuieli, când limitele bugetare nu mai sunt respectate, când se acumulează datorii sau când apare convingerea că economisirea nu mai are sens.
Adrian Asoltanie, expert financiar, a rezumat componenta comportamentală într-o formulă relevantă pentru orice strategie de retenție și educație financiară.
„Gestionarea banilor reprezintă 80% psihologie și dacă înțelegem psihologia cumpărătorului vom învăța și cum să ne gestionăm banii mai bine. La bază, oamenii acționează inclusiv financiar din două motive: fie caută plăcerea, fie încearcă să evite durerea.”
Din perspectivă de business, asta explică de ce companiile de marketing și publicitate pot monetiza mai ușor impulsul decât planificarea. Numai că avantajul comercial pe termen scurt vine cu un cost mai larg: o piață de consum mai instabilă și clienți mai vulnerabili financiar, deci mai puțin predictibili în ciclurile următoare de cumpărare.
Și pentru sectorul financiar apare un risc de fond. Dacă ideea de economisire își pierde sensul psihologic, nu doar randamentul potențial este afectat, ci și relația clientului cu produsele de acumulare. Asta poate reduce baza de clienți pentru depozite, investiții recurente și asigurări cu componentă de economisire.
Răspunsul util nu este austeritatea totală, ci pașii mici care refac controlul
Soluția indicată în dosar nu merge în direcția unei tăieri brutale a consumului, ci a unei reconstrucții a controlului. Primul pas este identificarea nevoii emoționale din spatele cheltuielii impulsive. Al doilea este fragmentarea obiectivelor financiare mari în pași mici și realiști. În termeni financiari, asta înseamnă repornirea economisirii chiar și cu sume modeste, dar constante, pentru a recrea disciplina de flux, nu pentru a maximiza instantaneu suma acumulată.
Gabriela Răileanu a punctat exact această logică: economiile modeste, dar constante, transmit mesajul psihologic „Am influență asupra viitorului meu”. Pentru o gospodărie, acesta este antidotul la consumul de compensare. Pentru industrie, este un indiciu că produsele flexibile, cu intrări mici și recurente, pot răspunde mai bine contextului actual decât ofertele care presupun angajamente mari de la început.
Iar pentru piața imobiliară, efectul rămâne unul direct: fiecare perioadă în care economisirea este înlocuită de satisfacții imediate întârzie constituirea avansului și împinge mai departe momentul achiziției unei locuințe. Într-o economie care crește acum la numai 0,1%, față de 1% în prognoza din decembrie, acest tip de amânare devine un risc financiar recurent, nu un simplu episod de consum emoțional.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Dolce SportExperimentul lui Gheorghe Hagi, ratat din punct de vedere al rezultatului, iar România rămâne fără punct după 2-4 cu Bosnia
GetPonyLucid cere 950 de dolari pentru ca unele Air din 2022-2024 să primească noua interfață UX 3.0
BravonetGhid esențial despre cum să călătorești inteligent, des și sustenabil
LylaCând îți păstrezi fostul ca rezervă, poți deveni mai puțin prezentă în relația actuală
Revista IoanaBei 4-5 litri de apă pe zi? Când hidratarea forțată poate deveni periculoasă
News24Lotul dintre Suplacu de Barcău și Chiribiș a trecut de 90%. Deschiderea este vizată pentru 1 Decembrie
