Coaliția de guvernare din Germania a prezentat, la Berlin, un pachet de 34 de măsuri care combină reduceri de impozite, schimbări în sistemul de pensii și reguli mai stricte pentru concediul medical, într-o încercare de a scoate economia din stagnare și de a limita costurile sociale pe termen lung.

În cifre, componenta fiscală înseamnă aproximativ 10 miliarde de euro pe an, iar o familie medie ar urma să rămână cu circa 600 de euro în plus anual. În același pachet, vârsta de pensionare ar crește gradual de la nivelul actual de 65-67 de ani, în funcție de anii lucrați, până la 70 de ani la începutul anilor 2090. Iar pentru piața muncii, executivul vrea să înăsprească accesul la concediul medical: fără solicitări prin telefon și cu certificat medical încă din prima zi de absență.

Pentru mediul de afaceri, semnalul este dublu. Pe termen scurt, reducerea fiscalității și promisiunea de simplificare birocratică pot susține consumul și predictibilitatea pentru companiile expuse la cererea din Germania, inclusiv firme românești integrate în lanțurile industriale germane. Pe termen mediu și lung, adevărata miză este costul forței de muncă și sustenabilitatea bugetară: dacă sistemul de pensii rămâne sub presiune, povara se mută fie în contribuții mai mari, fie în taxe mai mari, fie în deficit public.

Cancelarul Friedrich Merz, la conferința de presă de la Berlin, a legat explicit pachetul de competitivitatea companiilor.

„Lucrăm pentru a spori flexibilitatea întreprinderilor noastre. Lucrăm pentru a reduce birocrația. Lucrăm pentru a proteja statul nostru social și lucrăm pentru a ușura povara asupra angajaților și companiilor prin reducerea impozitelor.”

Mesajul contează pentru investitori fiindcă Germania încearcă să corecteze simultan trei vulnerabilități: stagnarea economică, productivitatea afectată de absențe și presiunea demografică asupra pensiilor. Fiecare dintre ele are impact direct în EBITDA-ul companiilor, în costul muncii și în evaluarea riscului suveran pe termen lung.

Regulile privind concediul medical țintesc productivitatea, după un salt de la 13 la aproape 20 de zile libere pe an

Datele privind absențele explică de ce măsurile pentru concediul medical au fost incluse în același pachet cu taxele și pensiile. Angajații germani au luat în medie aproape 20 de zile libere pe an în 2023, față de aproximativ 13 zile în 2018, potrivit Institutului IGES din Berlin. Saltul este de aproape șapte zile pe angajat în cinci ani, ceea ce indică o deteriorare semnificativă a disponibilității forței de muncă.

Pentru companii, efectul nu este doar unul administrativ. Mai multe zile de absență înseamnă costuri salariale fără producție asociată, presiune pe planificarea operațională și dificultăți suplimentare într-o economie care deja operează sub constrângeri de creștere. Cum relatează Adevarul, guvernul vrea să elimine solicitările de concediu medical prin telefon și să introducă obligația certificatului medical din prima zi.

Nu există deocamdată estimări detaliate publice privind economiile de productivitate sau reducerea costurilor pentru companii. Dar direcția este clară: Berlinul încearcă să recupereze ore lucrate într-o economie în care forța de muncă devine mai rară și mai scumpă.

Și aici apare una dintre implicațiile relevante pentru furnizorii din România. Orice ameliorare a producției germane și a disciplinei operaționale se poate transmite în volume mai stabile pentru exportatori, subansambluri și servicii B2B conectați la piața germană. Invers, dacă măsura generează tensiuni sociale sau contestări în implementare, efectul asupra productivității poate întârzia.

Reforma pensiilor mută discuția de la costul imediat la stabilitatea fiscală a următoarelor decenii

Cea mai sensibilă piesă din pachet este pensia. Reforma ar corela gradual vârsta de pensionare cu speranța de viață, până la 70 de ani la începutul anilor 2090, de la nivelul actual de 65-67 de ani. În același timp, propunerea de eliminare a dreptului celor cu 45 de ani de muncă de a ieși la pensie la 63 de ani fără penalizare a atras cele mai multe critici.

Pentru finanțele publice, logica este directă: un număr mai mic de angajați susține un număr mai mare de pensionari, care trăiesc mai mult. În absența unei reforme, presiunea se acumulează în contribuții și în buget. Iar pentru companii, asta se traduce în risc de cost fiscal mai mare în viitor.

Friedrich Merz a încercat să reducă anxietatea socială și să prezinte reforma ca măsură de stabilizare, nu de austeritate.

„Niciun cetățean nu trebuie să-și facă griji. Măsurile vor preveni prăbușirea sistemului de pensii, care se află la limita capacității, și vor consolida contractul social între generații. Tinerii vor primi un motiv de optimism prin aceste măsuri, care le vor elimina o povară imensă de pe umeri.”

Bärbel Bas, ministrul Muncii din partea SPD, a numit pachetul privind pensiile o „capodoperă”. În paralel, un grup de experți a recomandat investiția contribuțiilor obligatorii ale angajaților și angajatorilor pe piața bursieră și extinderea contribuțiilor obligatorii astfel încât să includă funcționarii publici și lucrătorii independenți.

Dacă această direcție va intra în forma finală, implicația pentru piețe este relevantă: o parte din economisirea obligatorie s-ar muta spre active listate, ceea ce poate schimba în timp profilul de finanțare al sistemului și adâncimea pieței de capital. Nu au fost prezentate însă detalii de implementare.

Taxarea rămâne progresivă, iar plafoanele mai înalte încearcă să lase mai mult venit disponibil în zona mediană

Structura impozitului pe venit păstrează cota maximă de 42%, dar aceasta se va aplica doar veniturilor care depășesc pragul actual de 70.000 de euro. Pentru un venit anual de 250.000 de euro se va aplica o cotă de 45%, iar pentru cei care câștigă peste 280.000 de euro, cota va fi de 47%.

Asta înseamnă că relaxarea fiscală este orientată în principal spre familiile cu venituri mici și medii, nu spre vârful distribuției. Din perspectivă macro, această alegere favorizează consumul intern mai degrabă decât acumularea suplimentară de capital la nivelul gospodăriilor cu venituri foarte mari. Pentru companii de retail, bunuri de consum și servicii, cei 600 de euro în plus pe an pentru familia medie contează mai ales prin efect agregat, nu prin valoarea individuală.

Iar pentru investitori, mesajul este că Berlinul încearcă un echilibru politic: stimul fiscal de 10 miliarde de euro pe an, dar fără renunțarea la progresivitatea accentuată pentru veniturile mari. Nu au fost anunțate așteptări cantitative privind veniturile suplimentare generate de noile cote superioare.

Opoziția a atacat exact această componentă. Alice Weidel, co-liderul partidului Alternativa pentru Germania, a descris pachetul drept „o redistribuire și mai de stânga și compromisuri minime care nu merită să fie numite «reforme»” și a adăugat că „Faptul că acest lucru este prezentat ca o «realizare majoră» arată un singur lucru: incapacitatea totală a acestui guvern de a face reforme”.

Calendarul contează acum mai mult decât retorica. Guvernul speră să adopte reformele înainte de vacanța parlamentară de vară de luna viitoare, însă pachetul trebuie încă dezbătut și votat în parlament, iar Friedrich Merz a transmis public: „Toate elementele acestui pachet de reforme trebuie acum puse în aplicare rapid. Eșecul nu este o opțiune.”

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Alice Weidel Bärbel Bas Friedrich Merz Germania IGES Berlin