Iranul anunță că șapte petroliere au fost cuprinse de incendii sau avariate în Strâmtoarea Ormuz și în apele din apropiere. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice avertizează că reluarea atacurilor americane ar putea determina o ripostă mai amplă, după ce războiul început la 28 februarie a perturbat transporturile energetice și a majorat cheltuielile ambelor țări.
Înaintea ofensivei lansate de Statele Unite și Israel, Ormuz era deschisă navigației internaționale și asigura trecerea unei cincimi din livrările mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate. Negocierile privind programul nuclear iranian continuau, iar circulația prin strâmtoare nu era un punct de dispută.
Continuarea operațiunilor ar costa Statele Unite aproximativ 2-3 miliarde de dolari pe lună, în funcție de intensitatea luptelor, potrivit estimării din septembrie a Biroului pentru Buget al Congresului SUA.
Petrolul și motorina reflectă întreruperile aprovizionării
Perturbarea exporturilor energetice din Golf și temerile privind extinderea conflictului au împins în sus cotația Brent, reperul internațional pentru prețul petrolului. Evoluția de la începutul războiului arată astfel:
- 27 februarie, ultima ședință înaintea atacurilor: închidere la 72,48 dolari pe baril.
- 30 aprilie: 126,41 dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani.
- 23 octombrie, vineri dimineață: 114,47 dolari pe baril în primele tranzacții.
Piața motorinei este afectată atât de avariile și întreruperile producției de combustibili din Orientul Mijlociu, cât și de sancțiunile asupra livrărilor rusești. În Statele Unite, prețul motorinei s-a dublat. Pentru fermierii și companiile care folosesc acest combustibil în producție și transport, scumpirea înseamnă costuri mai mari. Aceste categorii sunt importante pentru electoratul lui Trump.
Și oferta mondială de gaze naturale lichefiate a fost puternic afectată. Agenția Internațională a Energiei a avertizat în octombrie că limitările aprovizionării ar putea continua pe parcursul anului 2027.
Rutele alternative refac exporturile cu cheltuieli logistice mai mari
Iranul continuă amenințările și atacurile împotriva navelor din Ormuz, strâmtoarea dintre Iran și Oman, în timp ce Statele Unite păstrează blocada asupra porturilor iraniene. Circulația maritimă este grav perturbată, iar cantitățile de petrol și gaze livrate s-au redus puternic.
Producătorii din Golf au recuperat o parte a exporturilor folosind alte porturi, conducte și transferuri de petrol între nave. Aceste soluții presupun însă costuri logistice mai mari și nu elimină expunerea la atacuri.
Urban Coningham, cercetător la Royal United Services Institute, a explicat schimbarea temelor negocierilor: „Negocierile dintre SUA și Iran se concentraseră anterior asupra aliaților regionali ai Iranului și a programului său nuclear. Strâmtoarea Ormuz și atacurile asupra Golfului au devenit acum puncte centrale de dispută.”
Cercetătorul consideră că amploarea și ritmul atacurilor iraniene recente, inclusiv asupra instalațiilor petroliere și de gaze, reprezintă o schimbare față de episoadele anterioare din Golf. Loviturile împotriva obiectivelor militare americane și infrastructurii civile au expus statele din regiune unui război pe care speraseră să îl evite.
În martie, o relatare de presă susținea că Pentagonul și Consiliul Național de Securitate subestimaseră disponibilitatea Iranului de a limita navigația prin Ormuz și consecințele acestei decizii. Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a contestat relatarea și a susținut că armata pregătise planuri pentru această eventualitate.
Reluarea confruntărilor dintre forțele guvernului yemenit recunoscut internațional, susținut de Arabia Saudită, și rebelii houthi, sprijiniți de Iran, pune sub presiune o a doua rută comercială. Bab al-Mandeb leagă Marea Roșie de Golful Aden, iar amenințările houthi împotriva navelor asociate Arabiei Saudite ar putea îngreuna folosirea alternativelor la Ormuz.
Luptele s-au extins și în Arabia Saudită, unde houthi atacă aeroporturi și infrastructură petrolieră cu rachete și drone. Amenințarea asupra ambelor strâmtori poate agrava problemele transporturilor și presiunea asupra Washingtonului.
Economia iraniană se contractă sub sancțiuni și blocadă
Iranul intrase în război cu o economie afectată de sancțiuni și de active înghețate în străinătate. Atacurile, restricțiile suplimentare și blocada navală americană au accentuat aceste probleme.
Guvernul iranian estima în aprilie la 270 de miliarde de dolari pagubele directe și indirecte provocate de ofensiva americano-israeliană. Datele oficiale indică o scădere a produsului intern brut, valoarea bunurilor și serviciilor produse în economie, cu 10,1% față de anul precedent în intervalul 21 martie-20 iunie.
Exporturile energetice au fost limitate sever de blocadă, iar rialul s-a depreciat puternic. La sfârșitul lunii august, Washingtonul a lansat Operațiunea Economic Outcast, prin care urmărește izolarea comercială a Iranului sancționând entitățile care fac afaceri cu acesta.
Înaintea atacurilor, autoritățile iraniene se confruntau deja cu nemulțumirea populației față de inflația ridicată și deprecierea monedei. Represiunea împotriva protestelor naționale din ianuarie provocase morți și amplificase furia publică.
Primele lovituri americane și israeliene l-au ucis pe liderul suprem Ali Khamenei, aflat la conducere din 1989. În cursul ofensivei a fost ucis și responsabilul pentru securitate Ali Larijani. Atacurile nu au înlăturat însă sistemul politic iranian.
Succesiunea lui Mojtaba, fiul lui Khamenei, și influența Gardienilor Revoluției au consolidat poziția facțiunilor intransigente din conducere. Coningham avertizează că lipsa demonstrațiilor în timpul războiului nu trebuie confundată cu susținerea guvernului.
Despre situația internă, cercetătorul a precizat: „Deși conflictul a produs un efect de mobilizare în jurul rezistenței la atacurile străine, aceasta nu înseamnă că Iranul a ieșit mai puternic.”
Bugetul american suportă miliarde de dolari pentru continuarea operațiunilor
Capacitatea Statelor Unite de a lovi obiective în interiorul Iranului nu a eliminat posibilitatea ripostelor iraniene împotriva activelor americane și instalațiilor energetice din țările vecine. Coningham identifică dificultatea Washingtonului drept: „transformarea superiorității militare în rezultate strategice”.
Relatările din presa americană indică o penurie severă de armament în arsenalul SUA din Orientul Mijlociu. Interceptarea dronelor iraniene ieftine a consumat rachete defensive costisitoare.
Gardienii Revoluției au folosit drone produse în masă pentru un război asimetric, în care mijloace relativ ieftine sunt utilizate împotriva unei forțe militare mai costisitoare. Potrivit lui Coningham, organizarea descentralizată le-a permis să continue operațiunile în pofida comunicațiilor întrerupte și a pierderii unor comandanți.
Loviturile americane au avariat grav marina iraniană, sporind dependența acesteia de ambarcațiuni mici, inclusiv vedete rapide folosite în atacurile recente din Ormuz. Iranul poate ataca navele din poziții de pe coastă și poate amplasa mine marine lansându-le cu rachete.
Coningham apreciază că recentele redislocări de trupe ar putea avea și rol demonstrativ. Ele marchează însă o schimbare față de eforturile anterioare de reducere a prezenței militare americane în anumite părți ale regiunii.
Portavionul USS Theodore Roosevelt și Unitatea Expediționară 13 a Pușcașilor Marini ar urma să ajungă în Orientul Mijlociu până la sfârșitul lunii noiembrie. Desfășurarea a aproximativ 10.000 de militari ar extinde opțiunile militare ale administrației americane.
Conflictul regional și alegerile limitează opțiunile politice
Ofensiva inițială urmărea înlăturarea conducerii iraniene și slăbirea aliaților săi regionali, inclusiv Hamas și Hezbollah. La anunțarea atacurilor, Trump promisese să împiedice grupările sprijinite de Teheran să lovească forțele americane și să destabilizeze regiunea.
Hamas a fost slăbită sever, iar atacurile israeliene din Gaza continuă. Peste 1.400 de palestinieni au fost uciși după anunțarea, în octombrie anul trecut, a unei încetări a focului susținute de Statele Unite.
Libanul a intrat în război la începutul lunii martie, după ce Hezbollah a atacat ținte din nordul Israelului ca ripostă la uciderea lui Khamenei. Israelul a bombardat sudul Libanului și suburbiile Beirutului pe care le consideră bastioane Hezbollah.
La un moment dat, Israelul ocupa aproximativ o cincime din teritoriul libanez, iar peste un milion de persoane fuseseră strămutate. Forțele israeliene ocupă în continuare teritorii importante de-a lungul frontierei sudice a Libanului.
În Statele Unite, alegerile de la jumătatea mandatului sunt programate pentru 3 noiembrie. Analiștii consideră improbabil un atac american înaintea scrutinului, deși amenințările reciproce alimentează temerile privind reluarea confruntărilor pentru controlul Ormuz și asupra instalațiilor nucleare iraniene.
Rata de aprobare a lui Trump a coborât de la 40%, într-un sondaj Reuters/Ipsos relatat cu câteva zile înaintea războiului, la 31% în sondajul publicat luni. Este minimul înregistrat de institut în cele două mandate prezidențiale, pe fondul nemulțumirii față de prețurile benzinei și al opoziției față de războiul cu Iranul.
Conducerea iraniană rămâne preocupată de proteste și de propria supraviețuire, fără presiunea electorală imediată cu care se confruntă Partidul Republican. Coningham explică faptul că autoritățile iraniene încadrează conflictul în discursul lor mai vechi despre rezistența la ceea ce descriu drept colonialismul și imperialismul american și israelian.
Restabilirea navigației pe principalele rute maritime din Orientul Mijlociu a devenit un obiectiv central al războiului.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Bravonet„The Prestige”, de Christopher Nolan, revine la cinema pe 29 ianuarie 2027, pentru prima dată în IMAX și pe 70 mm
LylaCe înseamnă accesul la internet în România și cum citești procentul de 89,1% al gospodăriilor conectate
Revista IoanaSalariul minim din iulie 2026 îți aduce 125 de lei în plus net. Ce condiții are suma scutită de taxe
News24Cât costă un plin de 50 de litri în România și la vecini, la prețurile din săptămâna de 19 octombrie 2026
Dolce SportLeo Messi a fost aplaudat de 5.000 de oameni la Oviedo. Unii copii au plâns la autografe
GetPonyUn plin de 50 de litri de benzină costă 505 lei în România, la media săptămânii din 19 octombrie 2026