800 de ani de la semnarea Magna Carta Libertatum

La 15 iunie 2015 se împlinesc 800 de ani de la semnarea Magna Carta Libertatum. Marea Cartă a Libertăților este privită în mod tradițional ca piesa de temelie a constituționalismului britanic, potrivit volumului ”Enciclopedia Universală Britannica” (2010).

Documentul ce garanta libertăți politice în Anglia a fost elaborat la Runnymede, o câmpie de pe malul Tamisei, și a fost semnat la 15 iunie 1215, de regele Ioan supranumit ”fără de Țară” (1199-1216) la presiunea baronilor englezi.

În 1110, după moartea fratelui său, Richard Inimă de Leu, Ioan a preluat tronul Angliei. Potrivit surselor istorice, acesta s-a dovedit slab și fără autoritate. A pierdut toate feudele franceze și s-a recunoscut vasal al papei. În 1214, regele a pornit o campanie pentru recucerirea Normandiei, care s-a încheiat cu un eșec total.

În acest context, nemulțumiți de taxele regale mari și conștienți de puterea slăbită a monarhului, baronii au fost încurajați de arhiepiscopul de Canterbury, Stephen Langton, să ceară o garanție solemnă a drepturilor lor, după cum menționează volumul amintit mai sus.

Printre cele 63 de clauzele ale actului, scris în limba latină, se numărau paragrafe care stipulau libertatea bisericii, reformarea legii și justiției, precum și controlul comportamentului oficialilor regali. Între acestea, clauza 39 a rămas una dintre cele mai impresionante, care stipula faptul că ”niciun om liber nu va fi închis sau nimicit în vreun fel fără a fi judecat în mod legal de egalii săi potrivit legilor țării”, după cum arată site-ul oficial al Bibliotecii naționale www.bl.uk.

Primele șapte copii ale Magna Carta au început să fie distribuite la 24 iunie.

În august același an, Papa Inocențiu al III-lea declara documentul nul, printr-o bulă papală. Regele Ioan a murit în octombrie 1216, iar textul a fost revizuit pentru prima dată de regentul tânărului rege Henric al III-lea, urcat pe tron la vârsta de nouă ani (1216-1272), William Marshal, Earl de Pembroke. O a doua revizuire a avut loc în 1217.

La 11 februarie 1225, regele Henric al III-lea a emis ceea ce a devenit versiunea finală și definitivă a Magna Carta, sub pecetea sigiliului său introdus în 1218. Același site arată faptul că, în ceea ce privește conținutul său, Magna Carta din 1225 a impus mai multă putere și autoritate față de versiunile emise în 1216 și 1217, de la începutul domniei lui Henric.

Doar patru copii din Carta de la 1215 au supraviețuit până în prezent, dintre care două sunt deținute de Biblioteca Națională britanică. O copie este deținută de Lincoln Cathedral și o copie se află în proprietatea Salisbury Cathedral.

Magna Carta Libertatum a stat la baza mai multor texte juridice atât britanice, cât și internaționale, printre care Petiția Drepturilor din 1628, Declarația Drepturilor din Anglia din 1689, Declarația americană de Independență din 1776, Constituția Statelor Unite din 1787 sau Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, Legea britanică a Drepturilor Omului din 2000. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata