Externe

Beijingul nu crede în sancţiuni

Reflecții asupra Sancțiunilor: O Perspectivă Chineză

Cu câțiva ani în urmă, cancelarul german Helmut Kohl a abordat, într-o discuție privată la Beijing cu un china-promit-sa-isi-intareasca-relatiile-in-ciuda-presiunii-internationale/” title=”Rusia și China promit să își întărească relațiile în ciuda „presiunii” internaționale”>oficial chinez de rang înalt, subiectul sancțiunilor impuse Coreei de Nord, care se opunea negocierilor pentru dezarmarea nucleară. Răspunsul gazdei chineze a fost sugestiv: „Cum poți determina pe cineva să renunțe la haine? Este mai eficient să scazi temperatura și să-i smulgi hainele sau să crești căldura până când se va dezbrăca singur?” Această analogie, citată de publicația italiană La Stampa, ilustrează scepticismul profund al Chinei față de utilizarea sancțiunilor.

Conform viziunii oficialului chinez, aplicarea sancțiunilor este echivalentă cu scăderea temperaturii – o acțiune care nu face decât să genereze rezistență și oboseală. Această filozofie reflectă experiența acumulată de Beijing în relațiile internaționale. De exemplu, Coreea de Nord a rămas neschimbată după decenii de izolare politică și economică; dimpotrivă, s-a întărâtat mai mult împotriva presiunii externe. În contrast, China a evoluat semnificativ pe scena globală.

În acest context complex al relațiilor internaționale, China se pregătște acum să voteze pentru sancțiuni ONU împotriva Iranului. Acest demers pare a fi o concesie făcută administrației Obama în căutarea unui succes diplomatic vizibil. Totodată, există motive economice puternice: China este un investitor major în Iran și principalul cumpărător al gazului iranian.

Angajamentul economic al Chinei nu este doar rezultatul unei strategii convenabile; el reflectează o oportunitate politică percepută ca benefică pentru ruperea izolării Iranului și facilitarea schimbării regimului acolo. Provocările aduse de declarațiile Teheranului privind programul nuclear sunt văzute ca o provocare direct adresată Statelor Unite.

Beijing-ul își manifestă prudența față de escaladarea tensiunilor bilaterale cu SUA și își păstrează discreția asupra intenției sale legate de votul privind sancțiunile. Se estimează că va susține aceste măsuri dar va încerca totodată să minimizeze impactul lor real. Dacă acest vot va fi realizat doar pentru a satisface cerințele americane, el ar putea deveni un instrument negociabil între cele două puteri.

Discuțiile actuale dintre Washington și Beijing sunt centrate pe ceea ce Statele Unite sunt dispuse să ofere în schimb „vânzării” acestor sancțiuni. Unii comentatori din SUA consider că această atitudine negociantist-chinez este triplamente problematic: deoarece China are legături strânse cu Iranul și pentru faptul că își valorificǎ prietenia într-un mod discutabil.

Pentru China însă aceasta reprezintǎ o mișcare strategicǎ menită sǎ onoreze cerințele americane fără sens practic sau chiar periculoasă din perspectiva sa internǎ şi externǎ; astfel încât dacă trebuie s-o facã , atunci SUA ar trebui s-o compenseze corespunzător . Voturile referitoare la sancţiuni devin astfel monede geopolitice ce pot facilita concesii reciproce – cum ar fi aspecte legate de Taiwan sau Dalai Lama.

Diferenţele fundamentale dintre abordările politice ale celor două naţiuni rămân evidente şi nealterate pe fundal; fiecare având prioritățile sale distincte – Statele Unite fiind motivate parţial prin presiunea Israelului şi temerile legate de influenţa iranianã asupra grupurilor insurgente din Orientul Mijlociu iar China având propria viziune criticând intervenţia americanã ca fiind ineficienta si contraproductivã .

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
arme nucleare Beijing China Iran politica externa relații internaționale sanctiuni securitate terorism