Zona din Bruxelles unde se află principalele instituţii ale Uniunii Europene, birourile comisiei, consiliilor şi parlamentului s-au transformat într-un loc aproape pustiu şi periculos seara. Străzile sunt rareori animate după ora 18:00. Pe timp de noapte găseşti doar siluete singuratice şi câţiva muncitori de la curăţenie.

Când luminează becurile de la birouri, spaţiul îşi conservă oaspeţii. Când se sting, zona devine o scenă sumbră. Fără cafenele, fără magazine deschise, fără viaţă de noapte.

Un jurnalist care a traversat cartierul descrie senzaţia: “golește oraşul de orice urmă de alteritate umană”.

Viaţa de zi faţă de viaţa de noapte

Pe timpul zilei zona e aglomerată. Funcţionarii europeni, diplomaţii, lobby-ştii, curierii, toţi îşi desfăşoară activitatea cotidiană aici. Birourile sunt pline. Restaurantele şi bistrourile sunt cele mai căutate.

După apus lucrurile se schimbă. Străzile devin aproape pustii. Restaurantele îşi strâng mesele înainte de ora 20:00. Pentru mulţi dintre cei care lucrează acolo, zona devine de nerecunoscut când se termină programul.

Pericolul ascuns tăcut

Ambianţa începe să devină ameninţătoare. Iluminatul redus atrage umbre. Lipsa civilizaţiei urbane, magazine deschise, trecători, activitate,toate creează un teren potrivit pentru furturi sau agresiuni.

Unii dintre cei care au lucrat acolo avertizează că te simţi vulnerabil după lăsarea întunericului. Unii spun că evită să mai traverseze strada singuri.

Spre deosebire de alte capitale, nu vorba de animalele “de oraş” care să completeze peisajul, nu există ratoni. Zona e pustie, nu urbană.

De ce s-a ajuns aici

Zona era odinioară rezidenţială, cu străzi animate, cafenele, oameni care locuiau aici. În timp, birourile instituţiilor europene au luat locul caselor şi aparetamentelor. Cartiere întregi s-au transformat în clădiri de birouri.

Zonă a devenit “monocultură de birouri”. Seara nimeni nu mai stă aici.

Pe lângă asta preţurile locuinţelor şi chiriilor au urcat. Locuitorii tradiţionali au plecat. Nu s-au format comunităţi alternative. După o zi de muncă, toată lumea pleacă spre altă parte din oraş.

Comunitatea locală s-a evaporat. Substituită de funcţionari efemeri.

Ce riscă Bruxelles dacă nu se schimbă nimic

Zona riscă să devină complet părăsită. Clădirile goale se pot degrada. Spaţiile publice pot deveni nesigure.

În lipsa locuitorilor permanenţi, nu există stimulente pentru magazine, restaurante sau viaţă de noapte. Cartierul va rămâne o “zonă de tranzit”, nu un loc de viaţă reală.

Acest fenomen afectează nu doar siguranţa. Afectează şi calitatea vieţii pentru cei care lucrează acolo. Străzile goale nu dau sentimentul de comunitate sau de apartenenţă la un oraş viu.

Ce model ar putea oferi un exemplu mai bun

Alte capitale europene au zone mixte: birouri, locuinţe, comerţ, viaţă culturală. Aceste spaţii rămân pline şi după programul de lucru. Franţa, Germania, Ţările de Jos, acolo proiectele de regenerare urbană încearcă să aducă locuinţe şi relaxare lângă birouri.

Un model flexibil: străzi accesibile, magazine care deschid până târziu, locuinţe pentru rezidenţi permanenţi.

Bruxelles ar putea reconsidera structura urbană a cartierului său european. Ar putea să încurajeze prezenţa locatarilor permanenţi sau să promoveze viaţa de noapte. Astfel zona nu ar mai arăta ca “un mausoleu de sticlă”.

Te gândeşti la asta data viitoare când auzi de Bruxelles ca de centrul politic al Europei. Ce jurisdicţie, ce decizii se iau acolo, ce imagine are ziua de lucru. Dar noaptea spaţiul rămâne tăcut. Lipsit de ritm, ameninţător.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Bruxelles cartier european oraşele Europei regenerare urbană securitate urbană Uniunea Europeană viata urbana