Calea comercială prin Arctica: Rusia încearcă ruta de nord

Rusia şi-a exprimat clar ambiţiile sale arctice, trimiţând pentru prima dată unul din petrolierele sale către China via mările polare, o cale comercială strategică către Asia care ar putea să se dovedească viabilă graţie încălzirii climatice.

Nava Baltika, precedată de spărgătoarele de gheaţă cu propulsie nucleară Taimîr şi Rossia, a părăsit Murmansk (nord-vest) la mijlocul lunii august pentru această călătorie experimentală vizând determinarea rentabilităţii acestei căi maritime.

‘Obiectivul călătoriei este de a stabili fezabilitatea livrărilor de hidrocarburi în mod regulat, în condiţii de siguranţă şi economic viabile prin ruta maritimă de nord (…) către pieţele din Asia de sud-est’, scrie pe site-ul său proprietarul Baltika, Sovkomflot, potrivit AFP.

Societatea notează că această cale către Asia este mai dificilă decât traversarea tradiţională prin canalul Suez din cauza banchizelor şi a apelor sale, în anumite locuri cu mică adâncime. Dar, în schimb, această rută este mult mai scurtă, cu 13.000 de kilometri faţă de 22.200, cea tradiţională.

Dezvoltarea unei căi maritime arctice este facilitată de topirea gheţii polare ca urmare a încălzirii climatice. Aceasta ar putea dispărea complet vara către anul 2050, ceea ce ar revoluţiona transportul maritim internaţioanl.

Rusia a făcut din dezvoltarea Arcticii o prioritate strategică, aspirând la imensele resurse naturale ale regiunii şi ambiţionându-se să deschidă această nouă cale comercială care i-ar putea asigura controlul.

Guvernul nostru înţelege perfect perspectivele căii maritime de nord ca un coridor de tranzit şi şi-a fixat dezvoltarea acestuia ca obiectiv’, a declarat directorul adjunct al Sovkomflot, Igor Pankov.

Preşedinţia rusă a adoptat în 2008 o strategie care stipulează ca Rusia să devină ‘principala putere a Arcticii’, strategie ce urmează să fie pusă în aplicare până în anul 2020.

Documentul prevede ‘utilizarea efectivă a căilor aeriene şi maritime de tranzit polar pentru navigaţia internaţională’, cu adoptarea în special a unei reglementări ‘vamale şi fiscale’.

Dacă această cale maritimă va permite Rusiei să atingă mai rapid pieţele asiatice în plină expansiune şi marii cumpărători de hidrocarburi, ea va face din apele teritoriale ruse o sursă de profit excepţional.

Rusia impune deja o taxă companiilor aeriene străine ale căror avioane survolează Siberia, între Europa şi Asia.

În perioada 2011-2015, trebuie asigurate ‘avantajele concurenţiale ale Rusiei în ceea ce priveşte producţia şi transportul de resurse naturale’, indică strategia arctică rusă, după cum aminteşte AFP.

Rusia încearcă să-şi afirme dreptul asupra unui teritoriu de 1,2 milioane de kilometri pătraţi din platoul continental arctic, cu bogate rezerve de hidrocarburi, estimate la circa 10 miliarde de tone, reprezentând între un sfert şi o treime din rezervele mondiale cunoscute. În 2007, în cadrul unei expediţii ruse la Polul Nord, prezentată la Moscova ca un remarcabil succes, un submarin rus a amplasat un steag în zona subacvatică Lomonosov, o porţiune de 1.240 de mile revendicată de Moscova.

Oceanul Arctic nu aparţine niciunei ţări, însă potrivit Convenţiei ONU privind Legislaţia Maritimă din 1982, fiecare stat riveran are drepturi de exploatare în cadrul unei zone limitate, denumita „zona economică exclusivă”. La ratificarea Convenţiei, gest pe care SUA încă nu l-au făcut, fiecare ţară are la dispoziţie 10 ani pentru a-şi revendica teritoriile din zonă.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata