Ce se intampla cu banii marilor antreprenori. Impozitul global pe averi ajunge la 55 la suta

Impozitarea marilor averi și a moștenirilor suferă transformări radicale la nivel global în 2026, cu cote maxime care ating pragul de 55% în Asia, în timp ce unele state europene au eliminat complet aceste obligații. Dincolo de cotele oficiale impuse de guverne, miliardarii lumii folosesc strategii financiare complexe pentru a reduce drastic sumele virate către bugetele de stat.

Asia taxeaza drastic transferul de capital

În economiile asiatice, taxarea este folosită intens ca instrument direct de control al concentrării capitalului. În Coreea de Sud, cota standard este de 50%, iar pentru participațiile majore în companii se pot aplica suprataxe usturătoare.

Cifrele vorbesc de la sine.

Într-unul dintre cele mai mari transferuri de avere din istorie, suma achitată a atins aproximativ 12 trilioane de woni, adică circa 8 miliarde de dolari. Plata s-a făcut în șase tranșe pe parcursul a cinci ani, generând o medie anuală de peste 1,3 miliarde de dolari. Pentru a acoperi aceste obligații fiscale, moștenitorii au fost nevoiți să vândă pachete de acțiuni și să contracteze împrumuturi de ordinul miliardelor.

„Plata taxelor este o datorie firească a cetățenilor”, au declarat reprezentanții implicați în astfel de procese, subliniind caracterul obligatoriu al acestor măsuri.

Dar lucrurile stau și mai strict în Japonia. Aici, impozitul maxim urcă la 55%, cel mai ridicat din economiile dezvoltate, iar pragul de scutire este estimat la doar aproximativ 200.000 de dolari. Este un nivel de peste 60 de ori mai mic decât cel din Statele Unite, decizie care lărgește mare baza de contribuabili niponi.

Cum ocolesc americanii cota oficiala

Peste ocean, cota oficială a impozitului pe moștenire este de 40%. Numai că aplicarea ei reală este extrem de restrânsă din cauza scutirilor masive. În 2026, pragul de scutire atinge aproximativ 13,6 milioane de dolari per persoană, respectiv peste 27 milioane de dolari pentru un cuplu. Astfel, doar 0,1%, 0,2% din moșteniri ajung să fie efectiv taxate la nivel federal, generând sub 1% din veniturile fiscale americane.

Pe baza datelor furnizate de Capital într-o analiză amplă a sistemelor fiscale, ratele efective de impozitare pentru averile foarte mari pot coborî sub 15%, în funcție de structura activelor. Cum reușesc magnații acest lucru? Prin trusturi, fundații și scheme juridice dedicate. Un exemplu clar este inițiativa „Angajamentul de a dona averea”, susținută de miliardari precum Bill Gates și Warren Buffett, prin care o parte semnificativă a averii merge spre fundații caritabile. Aceste mecanisme nu șterg direct taxele, dar transformă transferul de capital într-un instrument de influență economică și reputațională la nivel global.

V-ați gândit vreodată cum se traduc aceste mecanisme globale la nivel local? Ei bine, deși România nu aplică în prezent un impozit pe avere de o asemenea magnitudine, presiunea deficitului bugetar record ar putea aduce pe masa decidenților de la București, în anii următori, discuții similare despre taxarea capitalului acumulat. Orice modificare de acest tip ar afecta direct strategiile de succesiune ale antreprenorilor români care și-au consolidat afacerile în ultimele trei decenii.

Europa impartita si noile propuneri de taxare

În Europa, peisajul fiscal este puternic fragmentat și plin de portițe legale. Franța aplică un impozit pe moștenire de 45%, însă legislația permite structuri specifice precum „société en commandite”, care facilitează transferul controlului fără fragmentarea deciziilor. Bernard Arnault, liderul grupului LVMH, a folosit holdingul Agache pentru a organiza succesiunea către cei cinci copii ai săi. Această structură blochează deciziile strategice pe o perioadă de până la 30 de ani și limitează impactul fiscal imediat.

Și totuși, unele țări au mers în direcția diametral opusă. Suedia și Austria au eliminat complet impozitul pe moștenire, argumentând că păstrarea capitalului în companiile private asigură o stabilitate economică superioară. Germania aplică o cotă de aproximativ 30% cu facilități pentru afacerile de familie, Marea Britanie taxează cu 40% (printr-o cotă fixă de tip flat tax cu deduceri limitate), iar Italia menține una dintre cele mai reduse cote din UE, de circa 4%, cu praguri de scutire de până la 1 milion de euro.

„Sistemele fiscale actuale sunt adesea configurate astfel încât cei mai bogați indivizi să plătească rate efective mult mai mici decât clasa mijlocie”, subliniază experții în analizele dedicate acestor mecanisme.

Până la urmă, autoritățile sunt forțate să caute noi metode de taxare directă a averilor, mutând atenția de la moșteniri. În California, de exemplu, se discută o propunere legislativă pentru un impozit anual de până la 5% aplicat miliardarilor. Pentru un portofoliu (evaluat strict la 10 miliarde de dolari), o asemenea taxă ar însemna o plată anuală de 500 milioane de dolari. Iar strategia preferată a celor ultrabogați, cunoscută în mediul financiar drept „Cumpără, Împrumută, Mori”, prin care se folosesc împrumuturi garantate cu active pentru a amâna la nesfârșit taxarea, rămâne principala provocare tehnică pentru legiuitorii care încearcă să capteze o parte din trilioanele de dolari transferate între generații.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Revista IoanaSarea întărită nu trebuie aruncată. Cum o păstrezi uscată și desfaci bulgăriiNews24Nicușor Dan condiționează desemnarea premierului de formarea unui Guvern fără AURDolce SportRomânia caută primele puncte cu Bosnia și Herțegovina, sub arbitrajul portughezului Luís GodinhoGetPonyBYD Sealion 7 consumă 23,9 kWh/100 km, iar costul energiei ajunge la 3.729 de euro în scenariul de 50.000 kmBravonetBianca Ghiurcă a izbucnit în lacrimi după imaginile cu Marco și Gabriella. A luat în calcul să pleceLylaCând copilul cuminte se teme să greșească. Semnele care pot trece neobservate la școală