Cenuşa vulcanică, o ameninţare pentru avioane

‘Doamnelor şi domnilor vă vorbeşte comandantul, avem o mică problemă, cele 4 motoare ale aparatului s-au oprit. Sper să nu vă impacientaţi prea mulť. Anunţul comandantului Eric Moody a rămas în istoria aviaţiei pentru calmul său britanic.

În urma incidentului suferit de aparatul Boeing 747 al companiei British Airways deasupra muntelui Galunggung, în Indonezia la 24 iunie 1982, industria a început să ia foarte în serios efectele erupţiei vulcanice asupra avioanelor, notează ziarul El Pais.
Până atunci avuseseră loc contacte ale aeronavelor cu nori de cenuşă vulcanică, dar se limitaseră la erodarea hubloului cabinei de pilotaj şi la obstrucţionarea senzorilor, probleme serioase dar nu suficient de grave pentru a opri motoarele, care în acel caz nu au mai funcţionat deloc.

De la incidentul din Jakarta, când Moody a realizat o aterizare forţată şi după ce s-a confirmat că cenuşa a fost cea care a dus la colapsul motoarelor, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale a introdus sisteme de alertă şi a creat un organism dedicat special în acest sens, International Airways Volcano Watch Operations Group (IAVWOPSG).

Au început să se realizeze exerciţii de simulare pentru a coordona diferitele servicii implicate (supraveghere vulcanologică şi meteorologică, aerolinii, navigaţie aeriană) pentru a evita efectele unei erupţii vulcanice asupra avioanelor. Ultima simulare, din 2 martie, care a fost coordonată de autoritatea aeroportuară din Portugalia, a constat dintr-un exerciţiu cu două presupuse erupţii la Caldeira de Faial, insulă din arhipelagul Azorelor.

Prima a provocat un nor care se deplasa spre nord, dinspre Portugalia şi Spania spre centrul şi nordul Europei; iar a doua spre sud în direcţia insulelor Canare la înălţimi diferite deasupra mării. Comandantul Ricardo Genova, director de operaţiuni al companiei Iberia, una din aeroliniile care a participat la simulare, a explicat că timp de 12 ore cât a dura exerciţiul au fost deviate 19 zboruri, 16 au fost anulate iar 10 au fost întârziate.

Totul la modul fictiv. Au fost în schimb reale erupţiile de anul trecut din insulele Kurile (Rusia) şi din Alaska care au costat 2,2 milioane de dolari timp de 18 zile pentru şase companii aeriene americane, presupunând anulări, devieri şi atenţie acordată pasagerilor, potrivit autorităţii aeroportuare americane IAVWOPSG.
Puţin în comparaţie cu ceea ce ar putea costa o întâlnire cu norul de cenuşă, ţinând cont de cele 3 milioane cât costă revizuirea unui motor şi de 140 cât a plătit, în 1989, compania KLM pentru un incident similar celui întâmplat la Jakarta.

În prezent este de neconceput un eveniment precum cel întâmplat, comentează Genova, deoarece s-a avansat mult în supravegherea vulcanilor şi în urmarea procedurilor. La reuniunea IAVWOPSG de la jumătatea lunii martie, s-a informat despre două incidente de acest tip (gradul patru, blocarea temporară a motoarelor) de la anterioara recompilare de date ale instituţiei în urmă cu 10 ani: unul în 2001 în insulele Britanice Occidentale şi altul în 2006 în Papua Noua Guinee.

Încă nu există informaţii privind un incident de gradul 5 (oprirea motoarelor urmată de accident). Moody a fost pe punctul de a o păţi: avionul său a căzut de la 11.300 la 3.650 de metri. Au fost 16 minute de panică. Dar coborând la o înălţime mai mică aerul a fost mai curat, iar comandantul a reuşit să facă să funcţioneze trei dintre motoare. Misiune îndeplinită.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata