Geopolitica: O Limbă Străină în Educația Americană
Statele Unite au renunțat la strategia de a se concentra pe Europa, îndreptându-se cu totul spre Asia. În prezent, în școlile americane, cursurile de limbi străine precum franceza și germana sunt din ce în ce mai puțin populare; acum elevii doresc să învețe limba noului „inamic”, China, conform publicației italiene Il Giornale. Deși cazul Google reflectă interese mai complexe, el servește ca un ecran care ascunde realitatea.
Spre deosebire de acest aspect, educația dezvăluie adevărul. The New York Times a raportat că predarea limbilor străine a scăzut semnificativ în SUA, cu excepția limbii chineze, care a cunoscut o creștere de 4%. Statele Unite trebuie să-și cunoască adversarul viitorului – un adversar care este deja prezent.
La sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000 s-a observat o tendință similară cu privire la predarea limbii arabe pentru a facilita înțelegerea culturii islamice. Astfel, nu doar tinerii din zonele rurale pot citi acum arabă; numărul americanilor capabili să facă acest lucru este considerabil crescut.
În domeniul relațiilor internaționale și al securității naționale există suficiente cunoștințe pentru ca oficialii să nu fie complet nepregătiti atunci când se confruntă cu probleme globale. Totuși, competența lingvistică referitoare la limba chineză rămâne insuficient dezvoltată. Aceasta devine esențial într-o lume unde se conturează hegemonia celor două superputeri – China și Statele Unite – într-un nou război rece caracterizat mai mult prin rivalitate economic decât nuclear.
Comunicarea eficientă este crucială; astfel școlile joacă un rol vital prin pregătirea americanilor pentru negocierile cu parteneri chinezi. În prezent există aproximativ 1.600 de instituții publice care oferă cursuri de chinezǎ – o creștere impresionantǎ de 500% față de acum zece ani. Între timp însă, afacerile și politica par să ignore Europa: într-un singur an s-au redus cursurile de franceză cu 18% și cele germane cu 11%, spaniola reușind totuși să reziste datorită creșterii populației latino-americane.
Această situație sugerează că Europa pierde relevanță pe scena internaționalǎ politică-diplomaticǎ; evenimente precum cutremurul din Haiti au evidențiat această realitate globalizată. Astfel că China devine principalul adversar pe termen lung al Americii – un inamic perceput adesea prin stereotipuri depǎşite şi necorespunzătoare unei economii care astazi depaseste Japonia in PIB si productivitate industriala.
Într-un sondaj realizat în 2006 privind competențele lingvistice ale diplomaților americani, s-a constatat că aproximativ 30% dintre acești funcționari vorbeau doar englezǎ – echivalentul unui profesor incapabil sa efectueze decat operatii simple in matematicã! Aceasta situație a generat controverse majore iar Condoleezza Rice era nevoită să explice aceste deficiențe Comisiei pentru cheltuieli publice din Congres: „Fără stapanirea unei limbi strãine nu poți nici sã intelegi si nici influenta politica localã”.
Problema devine acutizată când procentajul celor fără traducător ajunge la 40% în relațiile cu China. Ca urmare au fost implementate cursuri intensive iar departamente specializate au fost create la universități prestigioase din SUA pentru studierea limbilor orientale – aceasta fiind o măsurӑ luată acum trei ani jumătate dar insuficientӑ astazi având in vedere provocările actuale dintre SUA si China.
Astfel apare întrebarea: Care este utilitatea predării limbilor franceză sau german? Raspunsul pare evident – acestea sunt considerate irelevante comparativ cu cererea crescândӑ pentru profesori calificați in limba chinezӑ! Paradoxal însă majoritatea acestor profesori sunt chinezi platiți chiar din surse guvernamentale ale Beijingului – ceea ce ridică întrebări despre influența acestora asupra educatiei americane potrivit Il Giornale.
