Charles Pasqua, senatorul francez de 83 de ani și o figură proeminentă a dreptei gaulliste, se află în fața instanței începând cu data de 19 aprilie, fiind implicat în trei cazuri legate de presupuse deturnări de fonduri din perioada sa ca ministru de interne între 1993 și 1995. Activitatea sa este asociată cu diverse scandaluri politico-financiare, inclusiv celebrul dosar Elf și acuzațiile privind comisioanele ilegale adresate fostului prefect Jean-Charles Marchiani sau fiului său, Pierre-Philippe Pasqua. De asemenea, el a fost implicat în cazurile legate de cazinoul Annemasse (Alpi) în anii 2007 și 2009 și figura printre cei patruzeci inculpați în scandalul Angolagate, conform publicației Le Monde.
Fiecare dintre aceste procese s-a soldat cu condamnări pentru Pasqua. Prima sentință a fost o pedeapsă cu suspendare de zece luni pentru finanțarea ilegală a campaniilor electorale. A doua condamnare, la care a făcut apel, prevede trei ani de detenție – un an efectiv – pentru trafic de influență.
Procesul care începe pe 19 aprilie la Curtea de Justiție a Republicii (CJR) este considerat cel mai grav dintre toate. De această dată, Charles Pasqua se prezintă singur ca fost ministru al internelor – un titlu ce îi definește cariera politică bogată chiar dacă acesta ocupase numeroase alte funcții publice până acum. La vârsta sa înaintată, el continuă să fie senator al Uniunii pentru o Mișcare Populară (UMP) din departamentul Hauts-de-Seine.
Acuzările aduse lui Pasqua includ acordarea unor autorizații favorabile prietenilor săi pentru operarea unui cazino sau plățile ilegale asociate transferului sediului social al GEC-Alsthom ori retrocomisioanele obținute prin intermediul Sofremi – o companie subordonată Ministerului Internelor specializată în exporturile echipamentelor securitare. În fiecare dintre aceste situații apare același tipar: deciziile sale ministeriale generează plăți neoficiale care ajung prin intermediari strânși la conturile colaboratorilor apropiați sau ale fiului său.
Hello! How can I assist you today?
Niciunul dintre dosarele menționate nu demonstrează că Pasqua s-ar fi îmbogățit personal; mai degrabă sugerează existența unei forme instituționalizate de ‘extorcare’, conform termenilor folosiți anterior chiar de către Pierre Bilger, fost director general al Alsthom.
Decizia instanței care îl trimite pe Charles Pasqua la CJR indică faptul că este improbabil ca acesta să nu fi avut cunoștință despre activitățile financiare suspecte desfășurate sub conducerea sa; dimpotrivă, trebuie investigat cât anume le-a permis apropiaților săi accesul la fondurile deturnate.
Legătura între finanțarea politică și activitățile sale ilicite este evidențiat doar într-un singur dosar: cel referitor la cazinoul Annemasse. Judecătorii au stabilit o corelație între autorizarea deschiderii acestuia și suma considerabilă plătită cinci ani mai târziu – aproximativ 7 milioane franci (1 milion euro) destinate campaniei europene a partidului „Adunarea pentru Republica” din anul 1999.
De când s-a prezentat în fața instanței judecătorești, Charles Pasqua susține constant că este victima unei vendete politice orchestrate împotriva sa. Inițial făcând doar sugestii subtile despre vinovățirea lui Jacques Chirac pentru problemele sale legale actuale, el devine treptat tot mai direct: „Problemele mele judiciare au început după anul 2000 când am lămurit că m-ar putea interesa candidatura la alegerile prezidenţiale din 2002”, declara el într-un interviu recent acordat revistei Le Point pe data de 15 aprilie.