Charles Pasqua răspunde în faţa justiţiei pentru diverse afaceri de corupţie

Senatorul francez Charles Pasqua, 83 de ani, figură emblematică a dreptei gaulliste, compare de luni, 19 aprilie, în faţa tribunalului în trei dosare de presupuse deturnări de fonduri care datează din perioada în care era ministru de interne, din 1993 până în 1995. Numele său este legat de o serie de afaceri politico-financiare, precum dosarul Elf, sau cele referitoare la comisioanele oculte reproşate prietenului său, fostul prefect Jean-Charles Marchiani, sau fiului său, Pierre-Philippe Pasqua. De asemenea, în 2007 şi 2009, el a compărut alături de alte şase persoane în dosarul cazinoului Annemasse (Alpi, est); în acelaşi an, el figura printre cei patruzeci de inculpaţi în dosarul Angolagate, scrie ziarul Le Monde.

Fiecare din aceste procese a dus la condamnarea sa. Prima condamnare, de zece luni închisoare cu suspendare pentru finanţare ilegală a campaniei electorale, iar a doua, împotriva căreia a făcut apel, de trei ani închisoare, din care un an cu executare, pentru trafic de influenţă.

Procesul care se deschide luni, 19 aprilie, la Curtea de Justiţie a Republicii (CJR) este cel mai greu, potrivit Le Monde. De această dată, Charles Pasqua compare singur, în calitate de fost ministru de interne, funcţie care rămâne indisociabil legată de numele său, deşi el a ocupat multe alte funcţii şi încă mai ocupă la cei 83 de ani ai săi. În prezent, el este senator al Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP), pentru departamentul Hauts-de-Seine (centru).

Fie că este vorba de o autorizaţie de funcţionare a unui cazino dată prietenilor săi, de comisioane oculte vărsate cu ocazia autorizării transferului sediului social al GEC-Alsthom sau de retrocomisioanele pentru contractele încheiate de Sofremi, o societate de export a materialelor de securitate subordonată Ministerului de Interne, acelaşi mecanism se observă de fiecare dată: decizia ministrului generează plăţi oculte care ajung, prin intermediul multiplelor societăţi paravan cu sediul în străinătate, în conturile colaboratorilor săi apropiaţi sau a fiului său, Pierre-Philippe Pasqua.

Niciunul din aceste dosare nu arată îmbogăţirea personală a lui Pasqua. Mai degrabă o formă instituţională de ‘extorcare’, potrivit formulei folosite de fostul PDG al Alsthom, Pierre Bilger, organizată de oameni care îşi revendicau familiaritatea cu ministrul de interne.

Hotărârea care îl trimite în faţa CJR în dosarul Sofremi indică faptul că este puţin probabil că Charles Pasqua nu ar fi avut cunoştinţă de operaţiunile financiare, aşa cum lasă el să se creadă. Dimpotrivă, ‘trebuie cercetat în ce măsură a permis unora din apropiaţii săi să beneficieze de fondurile deturnate’.

Pista finanţării politice nu este explicit evocată decât în dosarul cazinoului Annemasse: judecătorii au stabilit o legătură între autorizaţia dată pentru deschiderea cazinoului şi vărsarea, cinci ani mai târziu, a sumei de 7,5 milioane de franci (1,143 milioane de euro) pentru campania europeană a partidului „Adunarea pentru Republică”, din 1999.

De când a apărut în faţa tribunalului, Charles Pasqua nu a încetat să se prezinte drept o victimă a unei reglări politice de conturi. Întâi aluziv, apoi din ce în ce mai explicit, el îl face responsabil de situaţia în care se află pe Jacques Chirac.
La câteva zile după ce a apărut în faţa curţii, el şi-a reiterat acuzaţiile împotriva fostului preşedinte al republicii: ‘Ceea ce ştiu este că problemele mele judiciare au început în 2000, când am lăsat să se înţeleagă că poate voi candida la prezidenţialele din 2002’, a declarat acesta într-un interviu pentru săptămânalul Le Point, din 15 aprilie.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata