Copiii despoţilor din Asia Centrală: nepotism vulnerabil

Copiii actualilor preşedinţi din statele Asiei Centrale le urmează în mod obişnuit părinţilor lor în cea mai înaltă funcţie din stat, deja de pe acum ei fiind răsplătiţi cu poziţii privilegiate.

În Kârgâzstan însă, predarea puterii în acest mod s-a soldat cu un eşec, aşa cum o indică cazul preşedintelui kârgâz Kurmanbek Bakiev şi al fiului său Maxim, scrie ziarul austriac Die Presse. Maxim Bakiev a fost numit în noiembrie 2009 şef al nou createi agenţii kârgâze pentru investiţii, deşi avea doar 32 de ani şi nicio experienţă politică. 5 luni mai târziu, după puciul de la începutul lui aprilie 2010, şi el şi tatăl lui, Kurmanbek Bakiev, au trebuit să-şi facă bagajele şi să fugă din ţară.

Cazul celor doi ilustrează provocările cu care se confruntă preşedinţii autoritari din Asia Centrală. Preşedinţii Uzbekistanului, Kazahstanului şi Tadjikistanului se află deja de circa 20 de ani la putere, sosind vremea pentru alegerea succesorului.
Aici nepotismul joacă rolul principal, pe loialitatea rudelor de familie sau prin alianţă putându-se baza. Fostul preşedinte al Turkmenistanului, Saparmurat Niazov, a arătat la moartea sa, în 2006, ce înseamnă o predare fără probleme a puterii, imediat după ce a murit fiind uns preşedinte dentistul său personal, Gurbanguli Berdimuhammedov, despre care se spune că ar fi fost fiul său nelegitim.

În Uzbekistan, se discută instalarea ca viitor şef al statului a fiicei actualului preşedinte, Islam Karimov, Gulnara Karimova. La cei 37 de ani ai săi, aceasta este profesor de economie mondială la universitatea din Taşkent şi ambasadoare extraordinară în Spania precum şi reprezentantă a Uzbekistanului la sediul din Geneva al ONU. Karimova patronează o marcă vestimentară denumită ‘Guli’ şi este pe deasupra cântăreaţă pop şi poetă.

La fel ca şi Karimova, care a studiat la Harvard, şi fiica preşedintelui tadjic, Emomali Rahmon, Ozoda, a studiat la o universitate de elită, Georgetown University din Washington, anul trecut, la vârsta de 30 de ani, fiind numită ministru adjunct de externe.
În cursa pentru preşedinţie se mai află şi fratele Ozodei, Rustam, care, la cei 22 de ani ai săi, este preşedinte adjunct al Uniunii de Tineret, membru al prezidiului partidului popular democrat al lui Rahmon şi director în cadrul agenţiei de investiţii. Cei doi mai au ceva vreme la dispoziţie, la alegerile din 2013 tatăl Rahmon având, cel puţin, încă o dată posibilitatea de a candida.

Dariga Nazarbaieva, fiica preşedintelui kazah Nursultan Nazarbaiev, nu a avut o carieră politică aşa de lină, probabil pentru că şi-a ales un soţ nepotrivit, pe fostul ambasador în Austria Rahat Aliev. Pentru că acesta din urmă s-a aruncat prea lacom către putere a fost îndepărtat de preşedinte iar căsătoria cu Dariga desfăcută în 2007. Întreprinzătoarea de succes, în vârstă de 46 de ani, abia dacă mai apărea în public după acest eveniment iar partidul ei electoral, Azar, a fost obligat să fuzioneze cu partidul prezindenţial Nur Otan.

Deşi, conform Constituţiei, succesorul lui Nazarbaiev trebuie să fie preşedintele Senatului, în discuţie se află alte două nume şi anume şeful Kazatomprom şi al doilea ginere al preşedintelui, Timur Kulibaiev, precum şi primarul capitalei Astana, Imangali Tasmagambetov.
În ciuda pregătirii minuţioase a succesiunii, nepotismul autocraţilor din Asia Centrală pare vulnerabil, nefiind de mirare reacţia reţinută sau duşmănoasă a Uzbekistanului, Tadjikistanului şi Turkmenistanului la ştirile din Kârgâzstan, mai ales că nimic nu-i face să se teamă mai tare pe preaputernicii regenţi decât destabilizarea.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata