Sistemul de cenzură chinez este organizat în 3 cercuri, care încearcă să reducă pe cât posibil spaţiul de libertate a milioane de internauţi. Beijingul procedează şi la ‘hackingul patriotic’ şi, potrivit experţilor, China ar fi la originea unei treimi din viruşii şi viermii de pe planetă, arată cotidianul francez Le Figaro.
Cercurilor celor mai conservatoare de la Beijing le-ar plăcea să transforme Internetul chinez într-un imens Intranet care să deservească 1,3 miliarde de locuitori, reţeaua internă preluând din sursele web mondiale doar strictul necesar. Oricum, să fie impenetrabil pentru conţinuturile dăunătoare din punct de vedere moral şi politic.
Toamna trecută, puternicul ministru al siguranţei publice, Meng Jianzhu, a afirmat clar că dezvoltarea rapidă a Internetului în China înseamnă ‘o provocare fără precedent’ în ceea ce priveşte ‘controlul social şi păstrarea stabilităţii’.
El a menţionat necesitatea ‘punerii în aplicare a unui vast sistem de securitate, care să acopere Internetul şi lumea reală’. După ce au considerat Internetul o supapă potrivită pentru “oala” socială, autorităţile sunt îngrijorate acum de acest vector de răspândire orizontală a conflicte lor locale în toată ţara. S-a lansat deja o expresie – ‘incidente de masă pe Internet’.
Sistemul de cenzură chinez este organizat în trei cercuri. Poliţia Internetului, care ar avea 40.000 persoane, apoi toţi operatorii privaţi de site-uri şi forumuri, cu o formă de cenzură abil transferată. În sfârşit, şi nu cea mai neînsemnată din pârghii, autocenzura internauţilor, savant întreţinută. La nivel naţional, răspunderea pentru cenzură ţine de două structuri, una a partidului şi cealaltă, a guvernului.
Cu ocazia afacerii Google, şeful biroului de informaţii al Consiliului de Stat, a reafirmat necesitatea de a controla Internetul pentru a ‘îndruma opinia publică’. Acest dublu lanţ se transmite apoi la toate nivelurile regionale şi administrative, cu o cascadă de trepte de responsabilitate care seamănă confuzie.
Instrumentele de cenzură se înmulţesc. În luna iunie a anului trecut, Beijingul a stârnit indignarea internaţională şi a internauţilor impunând ca orice calculator vândut în China să fie echipat cu un soft care să filtreze conţinuturile pornografice, numit Green Dam.
Cu riscul de a include pe listele site-urilor blocate pentru obscenitate conţinuturi sensibile din punct de vedere politic. De atunci au fost închise peste 700 de site-uri. În acest context, şi-au pierdut licenţa portaluri foarte răspândite, cu bloguri sau de difuzare de fotografii, filmuleţe video, muzică şi alte conţinuturi.
După două luni, o altă iniţiativă, mult mai eficientă, a trecut aproape neobservată. “Blue Dam” impune un filtru, în amonte, furnizorilor de acces.
Aceste metode sunt defensive, dar cenzura se exercită şi prin ofensivă, prin intruziunea în site-uri şi mesagerii suspecte. Afacerea Google, în cadrul căreia au fost vizate mail-urile disidenţilor, ar putea ţine de această strategie. În acest sens, Beijingul apelează la persoane din al doilea cerc, de ‘luptători cibernetici’, cel al hackerilor, al ‘hacktiviştilor’, amestec de hacking şi activism.
‘Hackingul patriotic’ chinez a apărut la sfârşitul anilor 1990 şi are mii de membri. Şi-au ascuţit armele în 1999, după bombardamentul ‘din greşeală’ de către Statele Unite al ambasadei Chinei de la Belgrad, prin atacarea reţelelor americane. În acelaşi an au fost ţintite sistemele taiwaneze, cu ocazia învestiturii preşedintelui independent la Taipei.
Numărul acestor “lupi tineri” ai culturii Internet este estimat la 250.000-300.000 de persoane. Ei mai ajută uneori site-urile chineze oficiale să-şi îmbunătăţească securitatea. Cu timpul, unele grupuri de hackeri s-au transformat în firme de securitate Internet.
În iunie 2009, un clasament al primelor cinci ţări sursă de ameninţări cibernetice prin încercări de infectare pe Internet, realizat de Kapersky Lab, specializat în soluţii de securitate informatică, plasa China pe primul loc, cu 56,41% din atacuri, mult înaintea Rusiei (5,92%), Statelor¬Unite (4,86%) şi Indiei (3,34%).
Chiar dacă pot fi contestate, aceste statistici coincid cu alte studii şi arată clar creşterea puterii Chinei pe partea gri a Internetului. Potrivit Threat Expert, China ar fi la originea unei treimi din malwares de pe planetă.
O altă evoluţie serioasă ar fi ceea ce se numeşte cenzura 2.0, o adaptare a web 2.0. În afară de numărul internauţilor în continuă creştere – 384 milioane -, China are un număr de bloggeri foarte mare (peste 160 milioane). Există şi mulţi internauţi plătiţi pentru a posta comentarii ‘pozitive’ sau a orienta dezbaterile, care intervin tot mai sofisticat pe forumurile şi reţelele sociale – mai ales versiunile chineze ale Facebook, YouTube sau Twitter, ale căror versiuni originale sunt blocate de vara trecută, de la evenimentele din Xinjiang.
Ele sunt considerate mijloace de “spălare a creierului”. Ultima ofensivă a cenzurii vizează telefonia mobilă, China având peste 720 milioane de utilizatori de telefoane mobile, în contextul în care utilizarea Internetului pe mobil a explodat. Cu ocazia represiunii pornografiei, autorităţile au atacat şi SMS-urile, interzicând ‘textele mur dare’. În caz de îndrăzneală textuală, operatorul blochează funcţia, arată în final Le Figaro.