Cupa Mondială – Uruguay 1930

Părintele Cupei Mondiale de fotbal a fost francezul Jules Rimet, președintele Federației Internaționale de Fotbal (FIFA), care a militat pentru fondarea unei competiții care să reunească fotbalul de pe întreg mapamondul. Încă din 1924, Jules Rimet, în calitate de lider al fotbalului mondial, a anticipat extraordinara dezvoltare a acestui sport, când a rostit celebra frază ‘soarele nu va apune niciodată în imperiul fotbalului’.

Propunerea organizării unei competiții mondiale de fotbal a fost prezentată la congresul FIFA din 29 mai 1928, în timpul Jocurilor Olimpice de la Amsterdam. Pentru înființarea CM au votat 23 de delegați, iar cinci reprezentanți au votat împotrivă, majoritatea lor provenind din țările nordice. Jules Rimet și-a văzut visul împlinit.

Jules Rimet a publicat, mai târziu, o carte, ‘Les Merveilles de la Coupe du Monde’, în care povestește despre începuturile pline de frământare, îndoieli, dar și entuziasm ale celor care încercau să pună temeliile fotbalului internațional. În perioada 1930-1954, Rimet, în calitate de președinte al FIFA, a avut satisfacția să fie prezent la cinci ediții ale Campionatului Mondial, ultima oară la Berna, când a înmânat Cupa căpitanului echipei Germaniei, Fritz Walter.

Rimet a vizitat și România, fiind conducătorul delegației franceze cu prilejul meciului amical România — Franța, disputat în 1932 la București.

FIFA a ales ca gazdă a primei ediții statul Uruguay, în urma conferinței de la Barcelona din 18 mai 1929. În acea vreme, Uruguay era socotită cea mai bună echipă de fotbal din lume, grație cuceririi ultimelor două titluri olimpice, pe atunci singurul turneu planetar.

În 1930, Uruguay sărbătorea 100 de ani de la obținerea independeței, oferind sportivilor și vizitatorilor surpriza unui stadion monumental.

În vederea organizării primei Cupe Mondiale, și-au manifestat interesul și alte țări, precum Italia, Spania, Olanda și Suedia, dar acestea au fost respinse. Contracandidata lor, Uruguay, era singura țară înscrisă în cursă care s-a oferit să suporte cheltuielile de cazare și de transport ale invitaților și să construiască un stadion pe măsură.

Prima ediție a Campionatului Mondial de fotbal a fost organizată între 13-30 iulie 1930, în capitala Montevideo. La ediția inaugurală, țara gazdă, care avea o populație de doar trei milioane de locuitori, dispunea deja de un stadion gigantic recent construit, Centenario, de 100.000 de locuri. Celelalte două arene participante la competiție au fost Parque Central și Pocitos.

În acea perioadă, interesul pentru fotbal era, totuși, incipient, dovadă că, deși toate cheltuielile erau asigurate de gazde, doar patru țări europene s-au aventurat în călătoria de peste ocean: Franța, Belgia, România și Iugoslavia. Un alt motiv al participării reduse a echipelor europene a fost faptul că ‘bătrânul continent’ se afla în plină criză economică. Nu au existat jocuri preliminare, la fel ca în actualul regulament al marilor turnee sportive.

În total, au existat 13 țări participante, dispuse în patru grupe numerice. Din grupa 1 au făcut parte Argentina, Chile, Franța și Mexic. Grupa a doua a reunit selecționatele din Iugoslavia, Brazilia și Bolivia. A treia grupă a fost compusă din Uruguay, România și Peru. Din grupa a patra au făcut parte SUA, Paraguay și Belgia. Fiecare câștigătoare a grupei urma să se califice în semifinale.

Primele două meciuri ale Cupei Mondiale s-au desfășurat simultan: Franța — Mexic (4-1) și SUA — Belgia (3-0).

Primul gol din istoria Campionatului Mondial a fost înscris de francezul Lucien Laurent, în minutul 19 al confruntării cu Mexic.

În prima grupă, Argentina s-a detașat, reușind trei victorii din tot atâtea meciuri jucate: 1-0 cu Franța, 6-3 cu Mexic și 3-1 cu Chile. În a doua grupă, Iugoslavia a spulberat Brazilia (2-1) și Bolivia (4-0) și a obținut calificarea pentru semifinale. În a treia grupă, Uruguay a învins Peru cu 1-0 și România cu 4-0. În grupa a patra, Statele Unite au acumulat punctajul maxim în partidele desfășurate împotriva Belgiei și Paraguayului, fiecare din ele încheiată cu 3-0.

Semifinalele au avut loc pe 26 și 27 iulie. Argentina a învins Statele Unite cu 6-1, iar Uruguay s-a impus în fața Iugoslaviei cu același scor.

Ultimul act al competiției s-a disputat la 30 iulie 1930, între două echipe din America de Sud: Uruguay și Argentina. Uruguay a învins Argentina așa cum s-a întâmplat în 1928, la finala olimpică. Gazdele au triumfat cu scorul de 4-2 pe noua arenă — Estadio Centenario, devenind primii campioni mondiali. Au asistat la acel meci 93.000 de spectatori. Partida a fost arbitrată de belgianul Jan Langenus. Uruguay a deschis scorul în minutul 12, prin reușita lui Pablo Dorado, după care a fost condusă de Argentina, prin golurile lui Carlos Peucelle și Guillermo Stabile. În a doua repriză, trei goluri ale echipei gazdă, reușite de Pedro Cea, Victoriano Santos Iriante și Hector Castro, au adus triumful Uruguayului. Echipa țării gazdă a fost antrenată de Alberto Suppici, în timp ce la cârma argentinienilor s-a aflat Juan Tramutola.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata