Se dă o lupta nepotrivită între statele UE, pentru cine va beneficia de un fond pentru producerea de muniție pentru Ucraina, în timp ce ministrul de externe al Luxemburgului îi spune Laurei Dubois cum să repare Tunisia.
Un angajament important al UE de a pune în comun numerar pentru producția comună de muniție ar fi trebuit să ajute Ucraina să ducă un război. În schimb, diplomații statelor membre UE sunt cei aflați în conflict.
Citeste si:
În acest context, ţările UE au convenit luna trecută să cheltuiască 1 miliard de euro dintr-un fond comun care produce 1 milion de cartușe de muniție de artilerie timp de 12 luni. Ucraina este disperată pentru provizii pentru a se apăra împotriva invaziei Rusiei.
De atunci, țările UE s-au luptat pentru detaliile acestei promisiuni. Pe de o parte, Franța conduce abordarea „Cumpărați european”. Pe de altă parte, Polonia a susținut cererea de a include fabrici din afara UE.
Ambele au argumente valide. Polonia avertizează că, dacă UE pur și simplu nu este capabilă să producă suficient, nu ar trebui să excludă cumpărarea de la alții, cum ar fi SUA sau Coreea de Sud, pentru a atinge ținta de 1 milion. Franța, încrezătoare că fabricile din UE vor putea crește producția, spune că acești bani ar trebui să ajute Ucraina și industria internă de apărare a Europei.
Rezultatul este că, pe măsură ce ucrainenii continuă să moară cu provizii inadecvate de muniție, diplomații UE petrec ore întregi argumentând ce înseamnă „european”.
Dar oficialii de la Bruxelles subliniază că definiția legală convenită este critică. Unele țări se tem că industria lor ar putea fi exclusă din schemă: o mare parte din industria armelor suedeză are acționari britanici, producătorul german de arme Rheinmetall deține fabrici în Elveția, iar multe fabrici din UE folosesc furnizori turci.
Paris spune că acționarii străini și lanțurile de aprovizionare sunt în regulă, atâta timp cât muniția este fabricată în UE sau Norvegia. Dar mulți se feresc să nu fie prea proscriptivi.
„Nimeni nu argumentează împotriva (prioritizării) industriei de apărare din UE, dar atâta timp cât nu suntem siguri că poate oferi, ar trebui să păstrăm spațiu pentru a ne procura în altă parte, pentru a nu rămâne blocați într-un nod făcut de noi”, subliniază unul ( nepolonez) diplomat.
La o întâlnire de miercuri, dezbaterea rancoanoasă dintre ambasadorii UE pe această temă a devenit personală, cu atacuri ad hominem care i-au lăsat pe mulți din sală întrebându-se dacă prioritatea ajutorării Ucrainei a fost uitată pe fondul nămolului.
„Incapacitatea UE de a-și pune în aplicare propria decizie privind achiziționarea comună de muniție pentru Ucraina este frustrantă”, a declarat ieri ministrul de externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba. „Pentru Ucraina, costul inacțiunii este măsurat în vieți umane.”
Kuleba își va repeta, probabil, plângerile într-un discurs video adresat miniștrilor de externe ai UE luni. Apoi ambasadorii vor reveni la dezbatere săptămâna viitoare, sperăm cu capul mai rece. Există, ca să nu uite, un război real.
Ministrul de externe al Luxemburgului, Jean Asselborn, a cerut UE să salveze Tunisia în timp ce țara alunecă spre autoritarism, scrie Laura Dubois.
Tunisia se află în pragul colapsului economic pe fondul inflației cu două cifre și al penuriei de alimente. Președintele Kais Saied a respins un împrumut condiționat de 1,9 miliarde de dolari de la FMI, dând vina pe „dictatele” împrumutătorului și dă o represiune împotriva rivalilor săi.
„Practic avem un președinte care se îndreaptă către o dictatură”, a spus Asselborn pentru Financial Times.
„Pentru UE, o cale este să înlocuiască FMI și să plătească”, a spus Asselborn. „Poate nu cei 1,9 miliarde, ci pentru a găsi o soluție care să se bazeze pe ajutor financiar.”
Asselborn a recunoscut că situația era „îngrozitor de dificilă”. „Putem plăti bani doar dacă cel care primește banii respectă regulile fundamentale ale democrației și ale drepturilor omului”, a spus el.
Anterior, Comisia Europeană condiționase un nou ajutor de adoptarea acordului FMI.
Între timp, Italia a făcut lobby pentru ca banii FMI să fie plătiți fără aprobarea lui Saied. Premierul Italiei, Giorgia Meloni, a avertizat cu privire la creșterea numărului migrației dacă nu se face nimic în privința situației de pe teren.
Chiar dacă banii UE ar fi pusi la dispoziție, nu este clar de ce Tunisul ar accepta un „diktat” de la UE, dar nu de la FMI.
Asselborn a spus că sunt în desfășurare discuții pentru a vedea dacă negocierile sunt posibile. „Dacă nu încercăm nimic, presiunea va continua”, a spus el.
Este posibil ca subiectul să ocupe miniștrii de externe luni. Comisarul UE pentru migrație, Ylva Johansson, urmează să călătorească, de asemenea, în Tunisia la sfârșitul lunii.
Sursa – www.ft.com
