„Dez-Uniunea Europeană”

În urmă cu câteva săptămâni, o soluţie la problemele pe care Grecia le are cu datoria părea apropiată. Grecii şi-au făcut partea de treabă, adoptând un nou program dur de austeritate la începutul acestei luni, însă Uniunea Europeană (UE) nu a furnizat garanţiile necesare pentru banii pe care Grecia trebuie să îi împrumute pentru a-şi plăti datoriile, notează într-un editorial de marţi cotidianul american The NewYork Times.

Pentru Grecia, problema este importantă. La fel şi pentru UE a cărei reputaţie de bun coordonator are de suferit. De asemenea, situaţia afectează şi Statele Unite, în condiţiile în care declinul monedei euro împinge în sus dolarul american, făcând exporturile mai scumpe şi încetinind relansarea economică a Americii.
UE nu a reuşit să se achite de sarcina sa, deoarece cancelarul german Angela Merkel, a cărei ţară este cea mai mare şi mai bogată din UE, nu a dorit să conducă acest efort de ajutor pentru Grecia.

Ori, dacă Merkel nu va face acest lucru la reuniunea din această săptămână a liderilor europeni de la Bruxelles, Grecia ar putea fi forţată să se adreseze pentru ajutor Fondului Monetar Internaţional (FMI).
Un atare scenariu ar afecta însă credibilitatea europeană şi ar ridica întrebări serioase privind viitorul monedei euro, mai ales că în prezent 5 din cele 16 state membre ale eurozonei se confruntă cu dificultăţi fiscale serioase.

Grecia nu are nevoie, nu a cerut şi nu va primi un împrumut de întrajutorare. Atena are însă nevoie de garanţii europene pentru împrumuturi la rate ale dobânzii convenabile. Grecia plăteşte în prezent o rată a dobânzii de 6%, dublă faţă de cea germană. Pentru ca programul său de austeritate să funcţioneze, rata trebuie să scadă, în caz contrar serviciul datoriei o va lăsa fără majoritatea economiilor.

Votanţii germani, mândri de competivitatea lor economică, se opun acordării unui ajutor Greciei sau oricărei alte ţări afectate de criză, cum ar fi Irlanda, Italia, Spania sau Portugalia. Pe de altă parte, puterea economică a Germaniei nu se bazează doar pe munca şi eficienţa germanilor ci şi pe cererea consumatorilor din alte părţi, inclusiv din ţările euro afectate de criză, un aspect care scapă germanilor reticenţi în a acorda ajutor Greciei.

Pe de altă parte, Merkel nu a trântit uşa în nas unei soluţii europene, susţinând că Germania este pregătită să sprijine ‘stabilitatea’ atâta vreme cât nu trebuie să pună bani pe masă. De asemenea, Grecia susţine că nu are nevoie de bani în prezent ci doar de garanţii la credite.
Există deci posibilitatea de a se ajunge la o înţelegere, însă acest lucru necesită din partea liderilor germani renunţarea la o viziune mai îngustă în favoarea îmbrăţişării unei cauze europene mai largi. Predecesorii lui Merkel au făcut acest lucru în trecut, iar Uniunea Europeană a fost mai puternică datorită acestui fapt.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata