Săptămâna trecută, statele membre nu au reușit să ajungă la un acord asupra unei poziții comune cu privire la regulamentul UE privind munca forțată, deoarece nu au putut fi rezolvate preocupările privind „proprietatea” investigațiilor naționale, a aflat EUobserver.
În 2022, Comisia Europeană a propus o legislație care să creeze un cadru pentru investigarea și eliminarea produselor fabricate prin muncă forțată în lanțurile de aprovizionare ale companiilor – atât cele fabricate în UE, cât și cele importate în UE.
Inițial, executivul UE a propus ca autoritățile celor 27 de state membre să se ocupe de sistemul de investigare și de aplicare a legii, o chestiune care continuă să provoace îngrijorare în rândul capitalelor naționale din cauza implicațiilor în materie de resurse.
În schimb, proiectul de text al Consiliului a conferit Comisiei un rol mai important în coordonarea, armonizarea și monitorizarea cazurilor.
Dar, în cele din urmă, nu s-a putut găsi un teren comun în rândul statelor membre cu privire la acest punct, iar posibilitatea de a începe negocierile interinstituționale – la aproape un an și jumătate după ce a fost făcută propunerea – a fost pierdută.
În acest sens, un diplomat al UE a declarat pentru EUobserver că statele membre sunt „aproape de un mandat adaptat”, dar mai sunt necesare unele ajustări înainte de a se ajunge la un acord, astfel că ambasadorii UE se vor întâlni din nou miercuri (24 ianuarie).
Și cum timpul se scurge pentru a încheia acordul, unele organizații se tem acum că regulamentul va sfârși prin a fi mai puțin ambițios decât ar putea fi.
În opinia sa, „Trebuie să vedem că există urgență în cadrul trilogului pentru a ajunge la o decizie înainte de primăvară, dar nu în detrimentul unei legislații semnificative”, a declarat Hélène de Rengervé, consilier UE principal la ONG-ul Anti-Slavery International.
Care sunt cele două omisiuni?
În special, două omisiuni majore din cel mai recent proiect al Consiliului riscă să ducă la un regulament care nu abordează problema de la rădăcină.
-Prima ar fi eliminarea oricărei referiri la remedierea victimelor muncii forțate, o omisiune care ar distruge orice șansă de schimbare sistemică, potrivit Anti-Slavery International.
Astfel, „Realitatea de acum este că ne vom preface că [as the EU] să avem un instrument care ar trebui să abordeze munca forțată, care nici măcar nu va aborda situația victimelor și nu va crea nicio pârghie pentru ca întreprinderile să acționeze efectiv”, a declarat de Rengervé pentru EUobserver.
-A doua gaură neagră majoră este eliminarea oricărei referiri la munca forțată impusă de stat, care reprezintă 3,9 milioane de persoane în întreaga lume.
Propunerea inițială a Comisiei nu menționa în mod explicit nicio zonă geografică specifică, dar europarlamentarul lider în acest dosar, Samira Rafaela (Renew Europe), a citat anterior exemplul industriei chineze de pescuit, unde proiectul Outlaw Ocean a scos la iveală utilizarea masivă a muncii forțate în procesarea fructelor de mare care intră pe piețele europene și americane.
În octombrie, deputații europeni au cerut executivului UE să întocmească o listă de zone geografice și sectoare cu risc ridicat în care se presupune că se va recurge la muncă forțată, cu sarcina companiilor de a dovedi contrariul.
Acum, statele membre sunt mai dornice să susțină crearea unei baze de date, un mecanism de reclamații la nivel european cu ghișeu unic, care ar facilita inspecțiile pentru autoritățile competente și ar face ca informațiile să fie mai accesibile pentru victime și organizații.
Cu toate acestea, nu este o modalitate sistemică de abordare a problemei, deoarece victimele sau organizațiile ar trebui să arate, produs cu produs, unde este fabricat tot ceea ce se află în ele.
„În ceea ce privește impactul, este lipsit de sens. Din punct de vedere administrativ, este, de asemenea, complet absurd”, a argumentat de Rengervé.
Însă o altă preocupare a apărut recent, statele membre propunând ca țările terțe să fie responsabile pentru inspectarea muncii forțate pe propriul teritoriu, ceea ce ar putea face ca interdicția să devină inutilă.
În special, nu se poate avea încredere în guvernele țărilor terțe suspectate că folosesc sau sunt complice la munca forțată impusă de stat pentru a efectua „investigații imparțiale”, a declarat pentru EUobserver, sub rezerva anonimatului, o sursă familiarizată cu proiectul de text.
Parlamentul și-a exprimat acordul cu privire la poziția sa în octombrie și, de atunci, a îndemnat Consiliul să accelereze negocierile privind regulamentul bazat pe produse.
Însă unele state membre, printre care Lituania, Estonia și Republica Cehă, au fost mai reticente în ceea ce privește avansarea discuțiilor.
„Considerăm că nu este gestionabil să încheiem acest dosar cu precizia juridică necesară în această perioadă instituțională”, a declarat delegația cehă în timpul unei dezbateri a Consiliului Competitivitate privind regulamentul privind munca forțată, la începutul lunii decembrie.
Având în vedere îndoielile și preocupările legate de implicațiile în materie de resurse ale procedurilor de inspecție pentru autoritățile naționale sau de posibilitatea de a inversa sarcina probei de la victime la întreprinderi, ONG-urile preferă să aibă un text în 2024 decât să nu aibă niciun text.
În avertizarea sa, „Dacă nu ajungem la un acord înainte de finalul legislaturii, există un risc real să nu avem deloc un text”, a declarat de Rengervé pentru EUobserver.
Mai mult, organizațiile societății civile au atras atenția asupra faptului că delegația ungară (care va conduce următoarea președinție a UE și, prin urmare, negocierile pentru Consiliu) nu a fost activă în acest dosar, precum și asupra schimbărilor probabile în componența instituțiilor UE după alegerile din iunie.
Aşadar, „Lupta va fi mai dură”, a adăugat de Rengervé, menționând că ONG-ul său este mai interesat să aibă un text înainte de alegerile UE și să îl îmbunătățească prin procesul de punere în aplicare și prin următoarea revizuire a regulamentului, care va avea loc peste câțiva ani.
Sursa: euobserver.com
