Europa spune adio rolului de putere de rang înalt

NATO s-a angajat să definească un nou concept strategic exact la momentul în care relaţiile transatlantice sunt cele mai anemice din anii ’30, susţine Richard Haass, preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe (Council on Foreign Relations, CFR), în paginile cotidianului britanic Financial Times.

În parte această stare de lucruri se datorează succesului Europei. Continentul, care a fost arena centrală pentru o mare parte a istoriei secolului al XX-lea şi principalul teatru pentru ambele războaie mondiale şi pentru Războiul Rece, trăieşte acum, în mare parte, timpuri de pace. Pe de altă parte, pierderea ‘statutului central’ al Europei este responsabilă de eşecurile sale.

Proiectul european se scufundă. Grecia este cea mai mare problemă a sa, o problemă generată de faptul că Atena a cheltuit peste posibilităţile sale, dar şi de faptul că o conducere europeană slabă a permis ca acest lucru să se întâmple. Chiar şi înainte de criza economică actuală, Europa a fost slăbită de o criză politică.

Mulţi europeni au fost preocupaţi de revizuirea instituţiilor europene, însă respingerile repetate ale Tratatului de la Lisabona demonstrează că o Europă unită nu mai captează imaginaţia multora dintre rezidenţii săi. Conducerea fără culoare a instituţiilor europene este în acelaşi timp o cauză şi un rezultat al acestei pierderi de importanţă.

Dincolo de această separare este realitatea crudă că europenii nu au fost niciodată prea angajaţi faţă de proiectul european, în principal din cauza acceselor continue de naţionalism, consideră Haass.
Divizările se manifestă şi pe plan militar. Puţine state europene sunt doritoare să îşi dedice 2% din buget apărării. Politicile şi economiile naţionale dictează cheltuielile. Întregul este mai puţin decât suma părţilor sale, constată preşedintele CFR.

Timpul şi demografia nu vor îmbunătăţi situaţia. Populaţia Europei s-a oprit undeva la 500 de milioane de locuitori şi îmbătrâneşte rapid. La această situaţie sumbră contribuie şi istoria. Relaţiile dintre SUA şi Europa şi NATO erau menite să devină mai slabe dat fiind sfârşitul Războiului Rece. Alianţele tind să fie create ca urmare a identificării şi punerii de acord asupra pericolelor şi obligaţiilor. Lumea post-Război Rece şi post-11 septembrie 2001 a devenit cu mult mai fluidă.

Combinaţia de probleme economice structurale, parohialism politic şi limitări militare va accentua divizarea transatlantică. O Europă mai slabă va avea o voce şi un rol mai reduse. NATO nu va mai fi partenerul obigatoriu pentru o politică externă americană. În schimb, SUA vor căuta noi coaliţii cu cei ce vor dori să facă faţă unor ameninţări specifice.
Acestea vor include uneori ţările europene, însă rar, dacă se va întâmpla vreodată, SUA se vor raporta la NATO sau la UE ca la un întreg. Chiar înainte să înceapă, impulsul Europei de a fi o putere mondială în secolul al XXI-lea pare să se termine, conchide Haass.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata