Provocările hrănirii populației urbane în expansiune
Conform estimărilor ONU, până în anul 2050, planeta va avea aproximativ 5,3 miliarde de locuitori urbani, ceea ce reprezintă o creștere cu 2 miliarde față de numărul actual. În regiunile în dezvoltare, orașele se confruntă cu un influx lunar de aproximativ 5 milioane de oameni care fug de sărăcia rurală și se stabilesc adesea în cartiere defavorizate. Această migrație agravează problemele legate de securitatea alimentară, așa cum a subliniat ziarul Le Monde la Forumul Mondial al Științelor Vieții desfășurat la Lyon între 8 și 11 martie.
Impactul urbanizării asupra sănătății alimentare
Marile aglomerări urbane își concentrează eforturile pe consolidarea sistemelor menite să combată epidemii. Aceasta a fost una dintre temele centrale ale Forumului Biovision din Lyon. Mișcările sociale care militează împotriva foametei au evidențiat importanța problemelor legate de sărăcia urbană în contextul crizei alimentare globale, conform afirmațiilor lui Florence Egal, coordonator al inițiativei „Alimente pentru Orașe” din cadrul FAO.
În prezent, majoritatea celor aproximativ 900 milioane de persoane afectate de foame și malnutriție sunt agricultori săraci; totuși, acest fenomen ar putea deveni predominant urban în următoarele decenii. Locuitorii orașelor au acces limitat la produse agricole proaspete și depind adesea de veniturile lor pentru a-și asigura hrana zilnică. Nathalie Ernoult, vicepreședinta organizației Acțiune împotriva Foametei (Action Against Hunger), subliniază că pe un continent precum Africa majoritatea locuitorilor orașelor trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi; astfel orice fluctuație economică sau creștere minoritarică a prețurilor poate avea consecințe devastatoare.
Crește numărul celor care se confruntă cu insecuritate alimentară
Organizația Acțiune împotriva Foametei raportează o creștere alarmantă a proporției persoanelor din zonele urbane care reușesc să mănânce doar o dată pe zi; această pondere s-a ridicat semnificativ în capitala Republicii Centrafricane Bangui – ajungând la 52%. Această situație duce la carențe nutriționale severe mai ales printre copii.
FAO și diverse ONG-uri lucrează pentru promovarea unor sisteme nutriționale mai rezistente bazate pe resurse locale. Conceptul tradițional al specializării economice s-a dovedit ineficient deoarece deseori duce la dispariția lanțurilor locale de producție și distribuție alimentară.
Necesitatea unei abordări integrate
Florence Egal afirmă că este esențial să analizăm complexitatea problemelor legate de hrana urbanilor – acestea diferind semnificativ față de cele întâlnite în mediul rural. Modelul actual promovat nu funcționează eficient deoarece se bazează pe principii macroeconomice ce nu iau suficient în considerare specificitățile locale.
În contextul crizei actuale, agricultura urbanică câștigând teren datorită sprijinului oferit prin intermediul ONG-urilor devine o soluție viabilă pentru mulți cetățeni. Practicarea agriculturii urbane nu doar că le permite oamenilor să își diversifice dieta dar le oferim oportunități economice prin vânzarea surplusului produselor cultivate local – exemplificând astfel inovațiile necesare într-un mediu deficitar: spre exemplu cultivarea legumelor într-un cartier marginalizat din Nairobi folosind saci ca suport pentru plante.
FAO atrage atenția asupra riscurilor asociate acestor practici agricole emergente: calitatea apei utilizată pentru irigare sau contaminanții provenind din canale pot afecta grav sănătatea consumatorilor. În țările dezvoltate există inițiative menite să integreze grija față de mediu prin promovarea grǎdinǎritului ca parte integrantǎ a dezvoltării durabile.
