Factorul Mării Negre şi aspiraţiile Ucrainei privind aderarea la UE şi NATO

Ucraina consideră aderarea la Uniunea Europeană (UE) şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) drept vectori principali ai politicii sale externe. Cu toate acestea, conştientizând că o ‘condiţionare’ mult prea strânsă a politicii externe şi celei interne de integrarea la UE şi NATO poate duce la o profundă criză politică şi de stat în Ucraina, puterea de la Kiev a început să aibă o atitudine mai reţinută faţă de aşteptările privind dezvoltarea cooperării cu UE.

Potrivit publicaţiei armene Iravunk de facto, SUA au aplicat în Eurasia şi Europa de Est o strategie total păguboasă, care i-ar fi putut atrage pe europeni într-o mare ‘mocirlă’, din care Europa ar fi încercat să iasă timp de decenii.
Europenii occidentali au preferat relaţii mai flexibile şi mai puţin dependente cu Rusia, Turcia şi statele Europei de Est, Caucazului de Sud şi Asiei Centrale. Din acest punct de vedere, Ucraina reprezintă un ‘exemplu clasic’ privind modul de abordare al UE faţă de întreaga Europă de Est.

Între timp, tema Mării Negre în calitate de scenă a relaţiilor cu Occidentul este neglijată de oficialii ucraineni, consideră publicaţia armeană. În pofida faptului că această temă apăruse în politica europeană încă la începutul anilor 1990, Ucraina a încercat să lege problemele Mării Negre exclusiv de strategia aderării sale la UE şi NATO.

O analiză a discursurilor politice despre Marea Neagră ar crea impresia că aceasta este o temă extrem de bine coordonată şi că atât Europa, cât şi SUA sunt interesate să-şi amplifice la unison prezenţa în regiune, iar Ucrainei i se rezervă un rol important în aceste proiecte. În realitate, acest subiect a generat numeroase divergenţe, iar la ora actuală ea reprezintă un catalizator de contradicţii, subliniază Iravunk de facto.

Potrivit publicaţiei armene, au apărut mai multe ‘poluri de interese’, situate la Londra¬Washington, Moscova şi Ankara. Acest ‘triunghi geopolitic’ se umple din ce în ce mai mult cu tensiuni. La fel cum proiectul GUAM (Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova) fusese gândit de Berlin şi uzurpat de Washington, proiectul privind Marea Neagră a fost monopolizat de blocul americano-britanic, care l-au umplut de ideologie militară.

Dintr-un obiect al colaborării şi înţelegerii, această temă a devenit un pericol la adresa sistemului european de securitate, consideră sursa menţionată. Franţa şi Germania au adoptat destul de repede contramăsuri la iniţiativele americano¬britanice privind Marea Neagră, dând de înţeles foarte clar că Turcia nu-şi are locul în UE.
Acest lucru a dus nu la o solidarizare a Turciei cu SUA, ci dimpotrivă, la o şi ma i mare rupere a Turciei de comunitatea occidentală, fapt ce a constituit un nou eşec al politicii SUA în relaţiile cu această ţară¬cheie de la Marea Neagră.

Jocul est-european a devenit mai evident şi, oricât de ciudat ar părea, a detensionat oarecum atmosfera, inclusiv relaţiile cu Rusia, care manifestă întotdeauna o atitudine pozitivă faţă de ‘noul izolaţionism european’.
În mod obiectiv, Marea Neagră nu reprezintă deocamdată prea mare interes pentru Europa de Vest, care îşi rezolvă într-un mod mai mult sau mai puţin reuşit problemele sale geo-economice din relaţia cu Rusia şi Eurasia şi că care este interesată în diminuarea tensiunilor de la Marea Neagră, nu în amplificarea confruntării.

Acordurile dintre Rusia, Kazahstan, Turkmenistan şi Uzbekistan în domeniul gazului şi petrolului au exercitat o influenţă decisivă asupra politicii europene în domeniul energeticii.
În acest context, toate iniţiativele SUA şi Marii Britanii la Marea Neagră devin piedică în calea aderării Ucraina, dar şi a Georgiei la UE şi NATO, precum şi cauza unei confruntări mai mari dintre aceste ţări şi Rusia, consideră publicaţia armeană.

De altfel, pentru elita ucraineană, este mult mai importantă aderarea la UE, nu la NATO. Europenii, însă, îi dau de înţeles Kievului că o cooperare de succes cu UE poate avea loc doar în condiţiile unei atitudini mai critice a Ucrainei faţă de politica SUA.
Potrivit Iravunk de facto, Turcia a urmărit fără prea mare plăcere aderarea la NATO a ţărilor din Europa de Sud-Est, conştientizând că astfel se reduce rolul geostrategic al Turciei şi apare o nouă construcţie geopolitică la Marea Neagră.

În acelaşi timp, este clar că rolul Ucrainei privind desfăşurarea strategiilor SUA în regiune, inclusiv la Marea Neagră, ar putea deveni unul determinant, fapt ce lezează serios interesele Turciei. Ankarei i-ar conveni mai mult o Ucraină neutră, care să scoată Flota Rusă de la Marea Neagră şi care să nu permită baze americane pe teritoriul său.
În cadrul relaţiilor SUA-UE-Ucraina-Rusia-Turcia, poziţia Ankarei este preferabilă, consideră publicaţia armeană, exprimându-şi în final speranţa că Washingtonul nu va reuşi să-şi realizeze planurile privind prezenţa militară americană la Marea Neagră şi să iniţieze, împreună cu Marea Britanie, o intrigă pentru deteriorarea relaţiilor ruso-turce.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata