Femeile se confruntă cu numeroase inegalități în ceea ce privește sănătatea și îngrijirea medicală, având parte de diagnostice eronate și tratamente insuficient personalizate.
Pe 9 noiembrie, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a subliniat aceste aspecte. Consiliul Femeilor Francofone din Belgia a creat o comisie dedicată sănătății și a organizat în 2007 un colocviu în Senatul belgian axat pe problemele de sănătate ale femeilor. În 2009, discuțiile s-au concentrat asupra durerii, conform unui articol publicat de cotidianul La Libre Belgique. A fost inițiat un an mondial dedicat conștientizării durerii la femei, iar Belgian Pain Society a denumit provocator congresul său “Bărbații sunt stoici, iar femeile sunt sensibile?”
În Belgia, aproximativ 2 milioane de adulți suferă de dureri persistente timp de cel puțin șase luni, dintre care o treime resimt dureri severe. Femeile sunt cele mai afectate, conform diverselor studii clinice și experimentale. Aparatul reproducător le expune la disconforturi specifice (cicluri menstruale dureroase, nașteri dificile sau menopauză), fiind vulnerabile la afecțiuni precum sindromul premenstrual sau endometrioza. De asemenea, ele suferă mai frecvent decât bărbații de migrene cronice, artrită sau fibromialgie.
Durerea resimțită de femei este adesea mai frecventă și mai intensă decât cea întâmpinată de bărbați; aceasta durează în medie mai mult timp și se manifestă în diverse zone ale corpului. Efectele secundare ale tratamentelor pot fi exacerbate pentru ele. De asemenea, animalele femele prezintă reacții similare la durere ceea ce sugerează că nu este vorba doar despre factori psihologici sau socioculturali care contribuie la percepția durerii feminine.
Durerea poate deveni insuportabilă: ea provoacă nu doar disconfort fizic ci este adesea asociată cu simptome neplăcute suplimentare care pot duce chiar la incapacitate temporară sau permanentă. În Belgia, 37% dintre persoanele afectate declarând că nu mai suportă durerile; jumătate dintre acestea se simt epuizate și incapabile să funcționeze normal zilnic; aproape una din cinci persoane suferind are tendințe depresive severe.
Impactul asupra vieții profesionale este semnificativ: viața socială și relațiile interumane au mult de suferit; mulți parteneri aleg să plece din cauza acestor dificultăților generate prin durere cronicizată. Costurile asociate cu această problematica sunt ridicate atât pentru indivizi cât si pentru societatea in ansamblu: costurile indirecte (absenteismul muncii si scaderea productivitatii) depasesc cheltuielile directe legate de consultatii medicale repetate si medicamente.
Este evident că există o nevoie stringentă pentru asistență adecvată în gestionarea durerii cronice. Tratamentul ar trebui să fie holistic – abordând factorii biologici dar şi cei psihologici şi sociali – şi trebuie implementat rapid pentru a preveni transformarea durerilor acute în afecțiuni cronice; acesta trebuie să fie atent adaptat nevoilor individuale ale pacienților astfel încât să evite consultațiile inutile sau utilizarea excesivului analgezic ineficient.
De asemenea este esențial ca programele dedicate recuperării pacientului sa vizeze îmbunătățirea calității vieții acestora dar si reducerea costurilor indirecte asociate cu boala; unele inițiative au demonstrat beneficii clare atât pentru sistemele sociale cât şi pentru reintegrarea profesionala a pacienților afectaţi . Aproape două treimi dintre belgenii care experimentează dureri recurente recurg la terapii complementare medicinei tradiționale însă acestea rămân adesea subutilizate datorită reticenței medicilor.
Din păcate formarea medicilor pe tema gestionării durerii rămâne insuficient dezvoltatã , chiar dacă impactul acesteia asupra calităţii vieţii pacienţilor ar putea fi semnificativ ameliorata printr-o educatie corespunzătoare . Automedicatia devine uneori periculoasă atunci când nu există supraveghere medicalã adecvatã .
Femeile primesc deseori aceleași tratamente ca bărbații fără considerație față de diferențele biologice ce influențează eficacitatea medicamentelor administrate ; invers , multe femei ajung sa sufere din cauza întârzierilor in diagnosticare si lipsa unor opţiuni terapeutice specifice cum ar fi cele destinate migrenelor .
“Durerea nu trebuie acceptată ca fiind inevitabil”, afirmã doctorul Alain Serrie , președintele organizației “Dureri fără frontiere”. Este necesar un set clarificat al acțiunilor menite sa abordeze aceste probleme . Comisia CFFB propune cercetări dedicate îmbunătățirii tratamentului specific al durerii feminine precum evaluarea eficacita terapiillor alternative . Este crucial ca studiile clinice sa includa participanti variati inclusiv femei .
De asemenea obstacolele financiare trebuie eliminate : sprijinirea centrelor specializata in tratarea dureriii prin creşterea numarului acestora si asigurarea unei compensări continue pentru terapiile anti-durere reprezintã prioritati urgente . Comisia recomandã demararea unor studiu aprofundatele privind diferentele între sexe referitoare la experienţa dolierei , astfel incât sa poata oferi recomandari bazete pe dovezi solide privind terapia personalizatã pe baza sexului pacientului ; sensibilizarea comunitatii medicale devine esentiala in acest context . Speranța general acceptată este aceea că abordările terapeutice vor evolua spre soluţii eficiente adaptated nevoielor specifice ale femeilore afectae cel mai grav , concluzioneaza La Libre Belgique.
