Grupurile sanitare din şcoli nu trebuie să mai fie un subiect tabu

Murdarie, lipsa intimitatii, refuzul profesorului: faptul de a merge la toaleta constituie, de foarte multe ori, o problema pentru elevi, scrie cotidianul belgian La Libre Belgique. Un studiu asupra acestui subiect isi propune sa deschida in sfârsit o dezbatere, adauga cotidianul mentionat.

Problema toaletelor din scoli se dovedeste a fi adesea una dificila. Cu toate acestea, niciodata nu este abordata in cadrul scolar. Dimpotriva, este un subiect eliminat sistematic. Sophie Liebman, care de 20 de ani lucreaza in invatamântul primar comunal ca invatatoare, a hotarât sa faca din aceasta tema unui memoriu in stiintele educatiei. La scoala, cu copiii, ea nu s-a confruntat desigur niciodata cu situatii grele.

Problema s-a pus insa in cadrul familial, al sau personal ca si in cel al altor familii din anturajul sau. “Primul lucru pe care il fac copiii când vin de la scoala este sa se duca repede la WC. Ei sunt atât de grabiti incât se si cearta intre ei, fiecare dorind sa intre primul in toaleta. Întrebând mai multi copii, am aflat ca se abtineau toata ziua. Mi-au spus ca la scoala, toaletele sunt murdare, sau, nu au usi si nu le asigura intimitatea, sau, nu au lumina, sau ca lipseste hârtia”, povesteste ea.

O situatie generalizata la nivelul tuturor scolilor, cu exceptia unora construite in ultimii ani, continua Liebman. “Majoritatea scolilor dateaza din secolul XIX, când ideea era de a construi toalete in care copiii sa ramâna cât mai putin timp posibil, pentru ca practicile sexuale constituiau in acea vreme un obicei in rândul elevilor. De aceea, toaletele erau gândite in termeni de vizibilitate si de control.

Prin urmare, cabinele erau deschise si nu ofereau nici urma de intimitate. Dar regulile s-au schimbat si acum, copiii refuza sa foloseasca asemenea toalete”. O multime de oameni au amintiri umilitoare legate de toalete, insista Liebman. “Nu indraznesc sa ceara permisiunea, ajung sa nu se mai poata tine si se pun in situatia de a fi certati. Exista de asemenea scoli unde, dimensiunea pisoarelor nu este adaptata la talia copiilor”. În ciuda caracterului evident al acestei probleme, tema continua sa nu fie abordata in incinta scolii.

“Corpul continua sa fie un subiect tabu. Îl vedem pretutindeni, in discursuri, in publicitate, dar acesta nu este corpul din realitate, este un corp descarnat, idealizat. Orice urma de animalitate a fost stearsa in acest corp. Corpul a fost refulat. În cancelaria profesorilor nu se discuta despre el. Dimpotriva, copiii vorbesc adesea pe aceasta tema in consiliile de clasa, ca sa se plânga.

Dar nimic nu se schimba. În scoli sunt multe calculatoare, dar fondurile destinate conditiilor sanitare sunt reduse”. În calitate de invatatoare, Sophie Liebman se declara liberala. Dar acesta nu este cazul tuturor colegilor sai. “Unele cadre didactice recurg la practici constrictive: ele le interzic copiiilor sa mearga la toaleta sau se servesc de aceasta permisiune ca de un instrument al puterii.

Desigur ca sunt copii care cer sa iasa la WC ca sa scape de ora de clasa, pentru ca se plictisesc sau pentru ca simt nevoia sa se miste. Sa nu fim naivi, la toaleta nu mergem doar atunci când avem neaparata nevoie, dar este o nevoie care la scoala nu este recunoscuta”.

De asemenea, vocabularul ales pentru a desemna toaletele, faptul de a nu folosi chiar termenul adecvat, ci de a recurge la altele gen “a merge intr-un loc” sau “a merge undeva” traduce vointa de a minimaliza aceasta chestiune, “de a indeparta aceasta preocupare de spiritul copiilor”. În cadrul aceluiasi studiu, Liebman a putut sa constate ca, atunci când sunt intrebati daca toaletele sunt importante pentru ei, copiii neaga. “Ei stiu ca adultilor nu le place sa vorbeasca despre acest subiect. Ei va vor spune prin urmare ca nu sunt importante.

Dar daca ii lasati sa vorbeasca, veti vedea ca tema ocupa un loc important in preocuparile lor”. Prin acest memoriu, Liebman spera sa sensibilizeze factorii de decizie, sa distruga tabuul din jurul toaletelor scolare. “Respectul corpului este un lucru care face parte din drepturile omului. Este vorba de igiena dar si de faptul de a te simti bine in clasa, de concentrare “pentru ca un copil care se abtine toata ziua este mai putin performant”. Iar sechelele pot fi puternice.

“Nu rareori, doctorii generalisti intâlnesc pacienti constipati din cauza practicilor scolare avute in copilarie”. Sunt parinti care merg pâna acolo incât aleg scoala copiilor in functie de starea toaletelor. Privind toaletele, putem intelege locul pe care scoala il acorda corpului copilului, respectului datorat copilului. “Adesea, exista WC-uri rezervate profesorilor, care sunt inchise, si toalete dezgustatoare pentru copii. Toaletele vorbesc”.

Sa nu mai spunem ca ele pot constitui de asemenea un loc de joaca sau de revolta pentru elevi. “Este singurul loc care scapa controlului social. Acolo pot fi comise abuzuri. Este un loc de incalcare a regulilor. În plus, cred ca murdaria toaletelor nu se datoreaza doar unei proaste intretineri. Ea este si un mod de exprimare al elevilor. Când copiii murdaresc toaletele, ei se revolta impotriva scolii. Sa stai cuminte in banca si sa taci o zi intreaga, sa studiezi discipline anoste, asta te face sa suferi.

Toaletele sunt unul din locurile unde te poti exprima”. Cu ocazia Zilei mondiale a toaletelor, sarbatorita joi, 19 noiembrie, Sophie Liebman regreta faptul ca se vorbeste de starea WC-urilor in tarile in curs de dezvoltare, dar nu de starea toaletelor din Belgia.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata