Interviu cu Guenter Verheugen: Perspectivele relațiilor UE-SUA și viitorul apărării europene
Fostul comisar european Guenter Verheugen, care a încheiat recent mandatul său, a oferit un interviu detaliat publicației germane Der Spiegel. În cadrul discuției, el abordează subiecte precum relațiile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, posibilitatea formării unei forțe armate comune europene și lipsa unei viziuni clare în cadrul UE.
Verheugen subliniază că Uniunea Europeană a evoluat semnificativ de la 15 membri la 27 în ultimul deceniu. Cu toate acestea, el observă că rămân multe întrebări fundamentale nerezolvate. Conform acestuia, nu există un consens clar asupra direcției viitoare a UE sau asupra rolului său pe scena internațională.
El consideră că importanța relațiilor transatlantice va rămâne constantă. Americanii se așteaptă ca europenii să participe mai activ în afacerile globale; totuși, europenii trebuie să își dezvolte capacitățile pentru a fi parteneri de încredere. În prezent, Europa nu este percepută ca un actor global semnificativ și va trebui să concureze cu superputeri emergente dacă dorește să joace un rol important pe scena internațională.
Verheugen afirmă că Uniunea Europeană are nevoie de o reprezentare unitară în organizațiile internaționale pentru a putea vorbi cu o singură voce. De asemenea, el menționează dificultățile întâmpinate după adoptarea Tratatului de la Lisabona; statele membre sunt reticente când vine vorba despre aprofundarea integrării într-o serie de domenii esențiale.
În opinia sa, Europa trebuie să depună eforturi pentru consolidarea unei politici externe comune eficiente. El avertizează că simpla utilizare a diplomației și acțiunilor umanitare nu este suficient pentru implementarea deciziilor globale; este necesară o forță militară comună care să sprijine aceste inițiative.
Referitor la legitimitatea unui astfel de proiect militar european, Verheugen susține că instituțiile actuale ale UE au suficient grad de legitimitate dacă privim blocul comunitar ca pe o asociație între state suverane. Totodată, el consideră esențial ca liderii statelor membre puternice din UE să fie dispuși să colaboreze eficient pentru avansarea acestui proiect.
Un alt aspect discutat este extinderea Uniunii Europene către noi membri problematici. Verheugen crede că ideea generalizată printre germani conform căreia extinderea ar trebui suspendată reprezintă o greșeală majoritar acceptată; el subliniazând succesul aderării din 2004 și 2007.
De asemenea, fostul comisar recunoaște impactul negativ al aderării României și Bulgariei asupra reputației UE dar argumentează că procesul democratic din aceste țări ar fi fost afectat negativ dacă nu ar fi fost parte din uniune.
În ceea ce privește Balcanii Occidentali, Verheugen remarcând progresele realizate dar evidențiază provocările persistente ale unor țări precum Bosnia-Herzegovina care necesită stabilitate prin integrarea europeanã. El susține ideea integrării Turciei în familia democrațiilor occidentale ca fiind benefică atât pentru Europa cât și pentru Turcia însă recunoaște existența unui cerc vicios generat de reacțiile negative ale Europei față de politica turcă actualã.
Legat de extinderea Uniunii Europene către alte națiuni cum ar fi Ucraina sau Belarus – chiar dacă acestea nu sunt prioritizate – Verheugen considerã cã aceste ţări au relevanţă strategicã datorită politicilor energetice şi economice ale Europei.
El se opune unei expansiuni rapide fără angajamente clare dar propune conceptul unei piețe comune pan-europene care include toată Europa şi vecinii mediteraneeni într-un context competitiv global tot mai acerb faţă cu economii emergente precum China sau India.
Verheugen concluzionează prin afirmarea necesității implementării Politicii Europene de Vecinătate ca parte integrantã din strategia viitoarelor conduceri ale Comisiei Europene şi sugereazã cǎ liderii actuali merită şansa lor înaintea oricăror critici legate dе performanţele lor politice recente.