Melcii marini dezvoltă o tehnică inovatoare de vânătoare prin eliberarea insulinei
O descoperire surprinzătoare în lumea biologică
Cercetătorii de la Universitatea din Utah au realizat o descoperire fascinantă referitoare la două specii de melci marini, care utilizează insulină pentru a-și prinde prada. Studiul, publicat recent în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, arată cum aceste moluște își adaptează strategia de vânătoare prin eliberarea insulinei în apă, provocând astfel un șoc hipoglicemic peștilor mici.
Speciile implicate și mecanismul de acțiune
Cele două specii investigate sunt Conus geographus și Conus tulipa. Aceste moluște sintetizează insulină care este extrem de similară cu cea produsă natural de pești. Prin eliberarea acestei substanțe în mediul lor, melcii reușesc să încetinească metabolismul peștilor din apropiere, făcându-i mai vulnerabili la atacurile lor.
Helena Safavi, co-autoare a studiului, a explicat că anterior se cunoștea faptul că aceste viețuitoare produc numeroase neurotoxine și compuși chimici dăunători pentru prada lor. Descoperirea actuală adaugă un nou strat complex acestui comportament predatorial: atacarea directă a metabolismului energetic al pradei.
Analiza veninului și implicațiile farmaceutice
Cercetătorii au folosit tehnici avansate pentru a analiza ADN-ul acestor melci și structura proteică asociată veninului lor. În urma cercetării, s-a constatat că unul dintre compușii chimici identificați nu era o neurotoxină cum se credea inițial, ci insulină purificată.
Această insulină este mai apropiată ca structură celei produse de organismul peștilor decât celei metabolizate de melci. Experimentele ulterioare au demonstrat efectele rapide ale acestui compus asupra nivelurilor glicemiei peștilor testati, inducând stări evidente de letargie.
Unicitatea descoperirii
Un aspect remarcabil al acestei cercetări este faptul că doar cele două specii menționate dispun de această capacitate specifica; aproximativ 100 alte specii cunoscute nu prezintă această abilitate adaptativã. Aceasta reprezintã prima datã când biologii observã utilizarea insulinei ca metodã activã pentru uciderea predei într-un context natural.
Această descoperire deschide noi perspective asupra interacțiunilor ecologice dintre prĂdători și pradĂ și sugerează posibile aplicații în domeniul farmaceutic datorită proprietăților unice ale veninului acestor moluște marine.
