Interzicerea țițeiului rusesc îi costă pe compania petrolieră controlată de stat a Poloniei milioane de dolari pe zi, în timp ce se străduiește să găsească surse alternative pentru rafinăria sa din Cehia.
Daniel Obajtek, directorul executiv al PKN Orlen, a descris pierderea petrolului rusesc drept o pierdere de aproximativ 27 de milioane de dolari pe zi din cauza diferenței de preț de aproximativ 30 de dolari pe baril între petrolul rusesc mai ieftin și aprovizionarea alternativă.
„Nu l-aș numi (a) pierdere: aceasta este o chestiune de a nu sprijini Rusia”, a spus el. „Acesta este un cost de piață care se aplică oricărei companii care nu importă petrol din Rusia.”
Cu toate acestea, el a spus că compania sa folosește în continuare petrol rusesc prin rețeaua Druzhba pentru rafinăria cehă a grupului din Litvínov, care nu a fost acoperită până acum de sancțiuni, chiar dacă guvernul de la Varșovia face eforturi pentru sancțiuni mai dure ale UE împotriva Moscovei.
„Înlocuirea completă a petrolului rusesc necesită o îmbunătățire a logisticii aprovizionării cu petrol, la care lucrăm cu guvernul ceh”, a spus el într-un interviu pentru Financial Times.
În ciuda angajamentului inițial al Poloniei de a opri importurile de petrol rusesc până la sfârșitul anului trecut, Orlen a continuat să importe și petrol rusesc pe piața sa internă până în februarie.
Orlen a anunțat luna trecută că și-a încheiat ultimul contract cu compania rusă Tatneft, spunând că nu ar fi putut face acest lucru mai devreme fără a risca un proces rusesc pentru încălcarea termenilor contractului.
Anul trecut, UE a interzis importurile de petrol pe mare din Rusia, dar a scutit petrolul transportat pe uscat prin rețeaua de conducte Druzhba, care leagă Rusia de Polonia și de câteva alte țări UE.
Daniel Obajtek: „(Sancțiunile) nu ar trebui să fie doar un truc pentru a îmbunătăți imaginea media a Europei” © Attila Husejnow/SOPA Images/Sipa USA via Reuters
În timp ce Orlen s-a luptat să se îndepărteze de Rusia, Obajtek a spus că companiile petroliere ruse încă „inundau Europa cu produse petrochimice” și alte derivate ale petrolului, în ciuda sancțiunilor UE menite să reducă capacitatea Rusiei de a-și finanța războiul din Ucraina.
El a enumerat mai multe lacune care au permis sectorului petrolier al Rusiei să continue să câștige „bani decenți” din UE, fără a oferi dovezi concrete ale încălcărilor sancțiunilor.
„Pentru a rezuma, cred că sancțiunile ar trebui să fie mai severe. Nu ar trebui să fie doar un truc pentru a îmbunătăți imaginea media a Europei”, a spus Obajtek.
„Rusia nu vinde petrol și gaze naturale, dar încă face comerț cu produse petrochimice în Europa. Acesta generează marje nu numai pentru hidrocarburi, ci și pentru procesare. Ca să nu mai vorbim de îngrășăminte și alte produse.”
Critica lui vine în timp ce Comisia Europeană ia în considerare și noi restricții asupra anumitor exporturi ale UE către țări despre care bănuiește că reexportă produse sancționate în Rusia.
Întrebat dacă este îngrijorat de faptul că țări precum Germania au acces la țițeiul rusesc reexportat prin recentele acorduri de aprovizionare cu Kazahstanul, Obajtek a spus că „partea germană ar trebui să regândească mai bine moralitatea a ceea ce fac”.
Alții au pus sub semnul întrebării aplicarea de către Bruxelles a propriilor sancțiuni, spunând că exporturile UE ar putea ajunge și în Rusia prin țări precum Armenia, Kazahstan și Kârgâzstan.
Datele comerciale de anul trecut au fost „sugestive despre eludarea sancțiunilor prin comerț intermediar”, a declarat Beata Javorcik, economist șef al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, într-un interviu separat cu FT.
De exemplu, ea a menționat că aproximativ 200 de companii legate de Rusia au fost înființate în Kazahstan în cele trei luni după invazia Moscovei a Ucrainei anul trecut. „În ceea ce privește volumul, acest lucru nu compensează comerțul direct care a dispărut, dar în unele produse este mai mare”, a spus ea.
Orlen domină piața din Polonia și are și operațiuni de rafinare în Lituania, dar Obajtek a spus că a văzut potențialul de a se extinde în străinătate, în special în Germania.
„Suntem foarte interesați de piața germană, mai ales că o știm. Avem deja 600 de stații acolo și nu intenționăm să ne oprim aici, dar putem oferi și un fel de alternativă de diversificare pentru sectorul rafinăriei german.”
Sursa – www.ft.com
