Spionaj, extorsiuni, răpiri, atacuri înarmate – în 2008-2009, întreprinderile au fost obiectul a nu mai puţin de treizeci şi cinci de forme diferite de acte criminale, potrivit unei anchete efectuate pentru prima dată de Şcoala de înalte studii comerciale (EDHEC) şi Clubul managerilor de securitate (CDSE), scrie cotidianul Le Monde.
Această anchetă a fost efectuată pe baza unui chestionar la care au răspuns 82 de întreprinderi (de la IMM-uri cu 500 de salariaţi la multinaţionale cu peste 100.000 de angajaţi). Prima concluzie este că salariatul este primul care se face vinovat de furturi de produse sau de echipament (84%), de fraude financiare (67%) şi chiar de piraterie informatică (39%).
Contrafacerea (34%) şi extorsiunile (30%) fac parte din registrul actelor criminale curente îndreptate împotriva întreprinderilor. ‘În cel puţin o treime din întreprinderile chestionate s-a înregistrat una din următoarele grave abateri: atac armat contra unităţilor industriale (34%), spionaj (34%), uzurparea identităţii întreprinderii (33%) şi pirateria rutieră (33%).’
Autorii studiului consideră că pericolul de ‘spionaj’ este minimalizat în măsura în care nu toate tentativele au fost dejucate. Uzurparea identităţii întreprinderii, o formă de escrocherie care vizează clienţii şi furnizorii, este asociată transferurilor tehnologice. Clasicele atacuri împotriva camioanelor cu mărfuri sunt mai numeroase decât actele de piraterie maritimă (2%).
Citeste si:
Numărul de atacuri armate – 6% din întreprinderi declară salariaţi asasinaţi şi 17% au fost confruntate cu cazuri de răpiri – arată că întreprinderile sunt acum o sursă importantă de venituri pentru grupurile mafiote sau teroriste. Industrializarea contrafacerii (39% din întreprinderile chestionate fac referinţă la acest lucru) este un argument în acest sens.
Percepţia gravităţii pagubelor produse depinde totuşi de întreprinderi şi de situaţiile în sine. O treime din cele care au fost spionate consideră că furtul de secrete de fabricaţie este un act extrem de grav. Cele în care un salariat a fost omorât, abordează violenţa în mod diferit. Toate recunosc că actele criminale implică un cost mai ridicat decât s-ar părea.
Două întreprinderi din trei menţionează o scădere a marjelor operaţionale şi aproape tot atâtea vorbesc de o scădere a cifrei de afaceri (59%). Ceea ce este poate chiar mai grav, peste o întreprindere din două (52%) recunoaşte că ‘activitatea criminală tinde să anihileze beneficiul unei delocalizări într-o ţară în care mâna de lucru este ieftină’.
Ancheta nu precizează ţările care prezintă pentru delocalizare un factor ridicat de risc din punct de vedere al criminalităţii. În decembrie 2009, colocviul CDSE publica totuşi o listă cu cele mai periculoase ţări în fruntea căreia se afla Rusia (25,5%), urmată de China (17,6%), Nigeria (11,8%), Algeria (11,8%) şi Africa de Sud (11,8%). Italia era menţionată în 8% din cazuri.
Pentru a se proteja, întreprinderile apelează în primul rând la serviciile agenţiilor de securitate specializate (96%) şi apoi la forţele poliţieneşti tradiţionale (93%). Efective armate proprii nu sunt folosite decât în cazuri extreme. Unele societăţi le-au cerut, de asemenea, clienţilor locali să le ajute să rezolve unele probleme de securitate.
