O eventuală prăbușire a regimului de la Teheran, condus de ayatollahul Ali Khamenei, ar reprezenta o veste bună pentru România și Ucraina, declanșând un val de șocuri geopolitice care ar afecta direct Rusia și China. Chiar dacă acțiunile guvernului lui Bibi Netanyahu sau mișcările politice ale lui Donald Trump pot genera controverse, o schimbare în Iran ar avea consecințe directe asupra echilibrului de putere global.

Potrivit unei analize Cotidianul, căderea regimului iranian ar însemna pentru Rusia lui Putin a doua lovitură majoră încasată în Orientul Mijlociu, după pierderea influenței asupra regimului Assad din Siria. Moscova privește cu mare îngrijorare spre Teheran, deoarece Iranul este o componentă centrală a infrastructurii sale „anti-sancțiuni”.

„Plămânul economic” al Rusiei, amenințat

Iranul a devenit un nod logistic critic pentru Rusia prin Coridorul Internațional de Transport Nord-Sud (INSTC). Această rută alternativă permite Moscovei să ocolească blocada occidentală și a fost descrisă drept „plămânul economic” al Rusiei după închiderea căilor comerciale spre Europa.

Mecanismul este simplu. Navele cu mărfuri rusești pleacă din porturile Rusiei, navighează pe Marea Caspică până la țărmul iranian, iar de acolo traversează teritoriul Iranului pe calea ferată sau pe șosele pentru a ajunge la porturile din Golful Persic. De aici, mărfurile ajung pe piețe globale precum India sau China.

Fără acest „pod terestru” oferit de Iran, întregul lanț logistic creat de ruși pentru a susține economia și războiul din Ucraina ar deveni nefuncțional. O instabilitate prelungită la Teheran sau o nouă conducere care ar normaliza relațiile cu Occidentul ar fi un scenariu dezastruos pentru Kremlin.

Paradoxul petrolului și flota-fantomă

Există însă și un paradox specific Orientului Mijlociu. Orice instabilitate majoră, cum ar fi un război sau blocarea strâmtorii Ormuz, prin care trece o mare parte din petrolul mondial, ar duce la panică pe piețe. Prețul petrolului ar exploda, iar Rusia, unul dintre cei mai mari exportatori, ar câștiga pe termen scurt sume uriașe, chiar dacă ar vinde cantități mai mici.

Acest beneficiu financiar ar fi, totuși, contrabalansat de o aplicare mai strictă a sancțiunilor. Atât Rusia, cât și Iranul folosesc o flotă de sute de petroliere vechi, cumpărate prin firme paravan, care operează fără asigurare occidentală. Aceste nave își opresc frecvent transponderele GPS pentru a dispărea de pe radare.

Scopul este realizarea transferurilor „Ship-to-Ship” în largul oceanului. Un petrolier cu țiței sancționat din Rusia sau Iran transferă marfa pe o navă cu petrol „curat”, de exemplu din Oman. Cele două tipuri de petrol se amestecă, actele sunt falsificate, iar marfa rusească ajunge să fie vândută legal în lume.

Lovitură pentru ambițiile Chinei

Prăbușirea regimului de la Teheran ar afecta și ambițiile globale ale Chinei. Beijingul a investit masiv în Iran, văzându-l ca pe un pilon central în strategia sa de a contracara influența americană în regiune. Un regim pro-occidental ar forța China să își recalibreze întreaga strategie de expansiune.

Alianța dintre China, Rusia și Iran a fost recent demonstrată prin exercițiul naval „Centura de Securitate Maritimă 2026”, desfășurat în strâmtoarea Hormuz. Acesta a fost gândit ca o alternativă militară la dominația NATO. Căderea pilonului iranian ar lăsa China fără cel mai important aliat militar din regiune, lovind direct în ideea unei „noi ordini mondiale” autoritare.

Reacții de frustrare de la Moscova și Beijing

Reacțiile celor două puteri la operațiunea americano-israeliană asupra Iranului au confirmat un sentiment de frustrare. Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, a acuzat Statele Unite că folosesc negocierile nucleare doar ca paravan pentru operațiuni militare de schimbare a regimului.

În același timp, Beijingul a adoptat o retorică agresivă, portretizând SUA ca fiind „dependentă de război” și principala cauză a turbulențelor globale. Această reacție verbală ascunde teama Chinei că pierderea Iranului îi va bloca accesul la resurse energetice și va închide o poartă critică spre Occident. Pentru România, dispariția principalului sponsor al terorismului global ar însemna și o stabilizare a rutelor comerciale maritime, de care depinde economia națională.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Ali Khamenei