Tacticile folosite de Iran în conflictul care durează de zece zile îi nedumeresc pe analiștii militari. Deși Teheranul a lansat sute de rachete și drone, strategia nu pare să fie copleșirea apărării adverse, ci mai degrabă un război de uzură, în timp ce capacitățile sale ofensive sunt vizate constant de lovituri americano-israeliene.

Campania aeriană la scară largă, începută pe 28 februarie, a afectat serios arsenalul iranian. Potrivit publicației Adevărul, generalul Dan Caine, președintele Statului Major Interarme, a subliniat că atacurile cu rachete au scăzut cu peste 80% în mai puțin de o săptămână. În paralel, armata israeliană a anunțat că 75% din lansatoarele iraniene de rachete au fost distruse.

O strategie neașteptată: epuizarea inamicului

Analiștii se așteptau la atacuri masive, concentrate, însă Iranul a ales o abordare diferită. „Cea mai mare surpriză este că Iranul nu a ales sau nu a reușit să copleșească apărarea aeriană a statelor din Golful Arab în moduri cu impact major”, a declarat Ryan Bohl, analist senior la compania RANE. Acesta a observat că Iranul a preferat să își „împrăștie loviturile” sau să se concentreze pe Emiratele Arabe Unite, care „gestionază atacurile la fel de eficient ca israelienii”.

Conform presei de stat iraniene, până la 5 martie, țara a lansat 500 de rachete balistice și de croazieră și 2.000 de drone. Cu toate acestea, tactica pare să aibă un alt scop. „Iranul folosește rachetele într-un mod diferit față de 2025”, spune James Devine, profesor asociat la Mount Allison University. „Par să le lanseze constant, pe o gamă largă de ținte, mai degrabă decât să facă atacuri masive asupra unui singur obiectiv. În loc să încerce să provoace cât mai multă distrugere, pare că urmăresc să epuizeze stocurile de interceptori ale SUA și aliaților săi.”

„Apărarea mozaic” și războiul de gherilă

Loviturile fragmentate ar putea reflecta și dificultățile de comandă ale Iranului, mai ales după uciderea liderului suprem și a altor oficiali. Ministrul de externe Abbas Araghchi a declarat că Iranul a trecut la o „apărare mozaic descentralizată”, permițând unităților militare să acționeze independent. „Nu cred că Araghchi blufează și există dovezi că Iranul aplică o strategie mozaic, care îl ajută să depășească problemele de comandă și control”, explică Arash Azizi, cercetător la Boston University.

Această abordare este descrisă de Azizi ca un război neconvențional. „Iranul și-a epuizat resurse militare importante, dar încă poate raționaliza suficiente resurse și chiar produce armament pentru a continua lupta o perioadă. Capacitățile sale de drone sunt deosebit de semnificative și continue. Practic, duce un război de tip gherilă.” Strategia a fost influențată de conflictele anterioare. „Ideea este să descentralizezi comanda, astfel încât armata să poată continua să lupte chiar dacă conducerea politică este eliminată”, explică Devine. „Războiul de 12 zile din iunie 2025 a întărit importanța acestei strategii, după ce regimul a ezitat să reacționeze la loviturile de decapitare de la începutul conflictului. De data aceasta, clar, sunt mai bine pregătiți.”

Eficiența apărării și vulnerabilitatea „orașelor de rachete”

Sistemele avansate de apărare ale statelor din Golf s-au dovedit extrem de eficiente. Emiratele Arabe Unite au raportat că sistemele lor, inclusiv THAAD și Patriot, au interceptat 94% dintre drone și 92% dintre rachete. Pentru a-și proteja arsenalul, Iranul a construit adăposturi subterane masive, cunoscute drept „orașe de rachete”. Acestea au fost însă vizate de bombardierele americane B-2.

„Deși aceste orașe subterane reprezintă o amenințare, ele se confruntă cu problema prezenței avioanelor americane și israeliene care le cartografiază, ceea ce face mai dificilă lansarea frecventă a rachetelor”, explică Bohl. „În plus, loviturile repetate le vor reduce eficiența.” Incertitudinea privind starea reală a arsenalului iranian persistă. „Este imposibil de spus ce a fost distrus și ce a supraviețuit”, spune Devine. „Aceasta se aplică orașelor de rachete și lansatoarelor în general. SUA raportează o scădere majoră a atacurilor iraniene, dar nu este clar dacă este tactic sau rezultatul unei schimbări semnificative în capacitățile Iranului.”

Drona Shahed, amenințarea care persistă

În ciuda pierderilor, Iranul încă reprezintă o amenințare, în special prin dronele sale. „Rămâne însă simpla dronă Shahed, care este cea mai recentă amenințare la care SUA, Israel și statele din Golf nu au o soluție clară de oprire”, mai spune Bohl. „Așa cum Ucraina nu a reușit să o oprească complet, probabil nici aceste armate avansate nu vor reuși.” Iranul a reușit să lovească direct forțele americane, ucigând șase soldați într-un centru de operațiuni din Kuweit pe 1 martie.

Teheranul a recurs și la rachete cu focoase cu dispersie împotriva Israelului, o tactică menită să intimideze populația civilă. „Munițiile cu dispersie nu vor provoca daune structurale majore sau nu vor pătrunde în adăposturi corespunzătoare. Totuși, sunt greu de oprit și foarte periculoase pentru ținte ușoare și civili”, concluzionează Devine. Acesta consideră că, deși nu vor influența decisiv conflictul, aceste atacuri au un scop clar: „Nu cred că vor schimba radical cursul războiului, dar vor crește presiunea politică asupra SUA și Israelului.”

Sursa: Adevarul

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Iran Israel rachete balistice război Orientul Mijlociu SUA