Italia, economie șubredă. Șomaj la minim istoric și PIB în scădere

Italia, economie șubredă. Paradox italian în T2 2025: deși șomajul coboară la aproximativ 6% și finanțele publice arată mai bine, economia încetinește. Potrivit unei analize Coface, produsul intern brut s-a contractat cu 0,1% față de trimestrul anterior — prima scădere din ultimii doi ani — semn că vechile probleme structurale, productivitatea slabă și cererea externă anemică apasă din nou pe creștere.

Italia, economie șubredă. Șomaj la minim istoric și PIB în scădere

După un avans fragil în 2024 (când Italia abia a depășit nivelul de dinainte de criza din 2008), trimestrul al doilea din 2025 aduce o contracție de 0,1% a PIB-ului. Principalul vinovat: scăderea cererii externe, pe fondul slăbiciunii partenerilor comerciali și al incertitudinilor geopolitice.

Exporturile de bunuri au scăzut cu 2,2% în T2, după o creștere temporară legată de anticiparea unor taxe vamale americane. Nici consumul intern nu impresionează: încrederea gospodăriilor rămâne joasă, iar puterea de cumpărare se reface lent, chiar dacă inflația s-a stabilizat.

Motorul rămas aprins: investițiile NGEU, peste media UE

Investițiile susținute de fondurile europene rămân principalul punct de sprijin. Italia este cel mai mare beneficiar al planului Next Generation EU și a încasat deja circa 122 mld. euro (aprox. 63% din alocare, peste media UE de 49%).

Banii merg către reforme și proiecte pe termen lung — digitalizare, tranziție verde, coeziune socială — cu potențial de efect multiplicator. În paralel, consolidarea fiscală continuă: deficitul public s-a redus la 3,4% din PIB în 2024, ajutat de temperarea treptată a programului „Superbonus” pentru renovări energetice, ceea ce a calmat piețele și a coborât costurile de finanțare. Totuși, datoria rămâne ridicată, iar spațiul de manevră bugetar limitat.

Record pe piața muncii, dar productivitate în cădere

Rata șomajului a coborât spre 6%, cu o rată a ocupării de 62,8% — cifre care, la prima vedere, confirmă reziliența pieței muncii. Doar că noile locuri de muncă se concentrează în sectoare cu productivitate redusă (construcții, retail, ospitalitate) și sunt absorbite mai ales de segmentul 50+.

Rezultatul: productivitatea pe angajat scade, alimentând cercul vicios al unei creșteri lente. Concluzia Coface: Italia a fost un pol al redresării post-pandemice, dar fără un salt de productivitate și o revigorare a cererii externe, impulsul riscă să se stingă înainte de a deveni creștere durabilă.