Externe

JO 2010: Istoria Jocurilor Olimpice

Olimpiadele: O Tradiție Străveche și Renașterea Lor Modernă

Jocurile Olimpice sunt recunoscute ca fiind cea mai veche competiție sportivă din lume, având origini ce datează din anul 776 î.Hr. în Grecia Antică. La început, aceste jocuri erau parte integrantă a unui festival dedicat lui Zeus, zeul suprem al mitologiei grecești. Festivalul se desfășura la Olympia, un sanctuar situat în vestul Peloponezului, o dată la patru ani. Participarea era exclusiv masculină; femeile nu aveau voie să asiste nici măcar ca spectatoare. În timpul desfășurării jocurilor, toate conflictele politice și militare dintre orașele-state grecești erau suspendate printr-o tradiție cunoscută sub numele de „pace olimpică”.

Perioada dintre două ediții olimpice era denumită olimpiadă. Unul dintre cei mai celebri atleți ai acelor vremuri a fost Milo din Croton, care a câștigat de șase ori titlul olimpic. Cei care reușeau să obțină victoria primeau coronițe confecționate din ramuri de măslin – simbol al păcii și speranței. Această competiție a continuat până în anul 392 d.Hr., când împăratul roman Teodosiu I a interzis-o prin edictul de la Milano, considerând-o o practică păgână.

Renașterea Jocurilor Olimpice moderne a avut loc abia în 1859 datorită inițiativei unui român puțin cunoscut pe atunci: Evanghelie Zappa (1800-1865). Nativ din Epir (Grecia), Zappa s-a stabilit în România după ce a luptat pentru independența Greciei și obținuse gradul de maior. În 1844 i-a fost acordată cetățenia română iar ulterior s-a îmbogățit prin comerț cu cereale.

În testamentul său, Zappa a lăsat o sumă considerabilă – aproximativ 600.000 franci – unei fundații grecești pentru reînființarea Jocurilor Olimpice cu condiția ca acestea să fie celebrate la fiecare patru ani conform tradiției stravechi. Guvernul grec a acceptat donația sa iar clădirea destinată sediului olimpic – ‘Zappeion’ – a fost construită conform legii adoptate pe 30 noiembrie 1869 și inaugurată în 1888.

Cu toate acestea, figura centrală care a contribuit decisiv la revitalizarea Olimpiadei moderne este baronul francez Pierre de Coubertin (1863-1937). Pe data de 16 iunie 1894, el propune reluarea Jocurilor Olimpice într-un congres internațional organizat la Sorbona cu participarea delegaților din 49 de țări.

La scurt timp după aceea, pe data de 23 iunie același an s-a fondat Comitetul Internațional Olimpic (CIO), format inițial din membri reprezentând treisprezece națiuni diferite; totodată au fost stabilite principiile mișcării olimpice moderne prin aprobarea Cartei Olimpice. Demetrius Vikelas din Grecia devine primul președinte al CIO iar Pierre de Coubertin ocupând funcția secretar general.

Grecii au avut onoarea să găzduiască prima ediție modernizată a Jocurilor Olimpice în aprilie 1896 la Atena pe stadionul Panafinysk unde au participat sportivi din nu mai puțin de patruzeci și trei țări diferite. După această primară ediție atenianǎ următoarele jocuri s-au desfǎşurat in Paris in anul1900 unde România şi-a făcut debut-ul olimpic prin sportivului George Plagino care concura la tir cu porumbei (din argilǎ) clasandu-se pe locu13 printre cei51 concurenti .

Pierre de Coubertin va rămâne preşedinte al CIO până în anul1924 când este succedatde belgianului Henri De Baillet-Latur dar va continua sa detina functia onorificapana in momentuldecesului sau in1937la Geneva , Elvetia . Conform dorintelor sale testamentare , inima sa va fi inmormantata separat in Grecia , chiar printre ruinele anticului Olympia .

Coubertin considera că organizarea ceremonialelor şi simbolurile asociate sunt esenţiale pentru succesuld aceste întrecerilor sportive . De-a lunguil timpului , simbolurile olimipce au acumulatsubstanţă spiritualã si traditie puternica . Celebrele simboluri ale mişcării includ:

– Deviza „Citius Altius Fortius” (Mai repede Mai sus Mai puternic);
– Flacăra olimpică ce reprezenta sacralitatea; aceasta este aprinsã folosind razele soareluiîn templulde zeiţei Heraşi este transportată spre locatia fiecărei ediţii;
– Simbolurile celor cinci cercuri interconectate colorate(blue,yellow black green red)care reprezintã unirea celor cinci continente;
– Drapelull albcu celecinci cercuripeste el ;
– Imnulolimpic compusde Spiros Samarape versurile poetuluigrecKostas Palamaspentru prima editie moderna .

Aceste elemente contribuie semnificativla identitatea si continuitatea spirituluio limpic contemporan.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
cercetari iarna Istoria Jocurilor Olimpice istorie JO 2010 jocuri olimpice jocurile Olimpice sport