La Kremlin, nedumerire totală. Purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin nu înțelege de ce Polonia și țările baltice se tem de Rusia. Deloc. Le acuză că „demonizează” Moscova dintr-un motiv necunoscut. Doar că istoria recentă are un răspuns. Unul brutal. Sângeros.

Dmitri Peskov a vorbit cu jurnalistul Alexander Iunashov de la publicația „Life”. Citat de Digi24, a schițat o imagine a neînțelegerii totale. „Să luăm, de exemplu, Polonia. Cu Polonia avem într-adevăr probleme. Cu țările baltice avem într-adevăr probleme”, a spus oficialul rus, adăugând că aceste țări par să aibă o frică permanentă de vecinul lor estic.

O „ură înverșunată” și o „mare greșeală”

Viziunea lui Peskov este tranșantă. Pentru el, ostilitatea e politică de stat acolo. „Din nu știu ce motiv, ele se tem tot timpul de noi, ne demonizează. Toți cei care ajung la putere acolo încep pur și simplu să urască cu înverșunare Rusia și rușii”, a constatat purtătorul de cuvânt al Kremlinului. O atitudine fundamental greșită, continuă el.

De ce? Peskov crede că aceste state pierd o șansă. Ironia sorții…

El a ținut să sublinieze că o astfel de atitudine față de Rusia este „o mare greșeală”. Motivul? Unul cultural. „Pentru că din cultura rusă, din interacțiunea cu Rusia, aceste țări ar putea învăța foarte multe pentru ele însele”, a explicat reprezentantul președintelui Federației Ruse. Mesajul e clar: respingerea Moscovei e un fel de auto-sabotaj.

Memoria care nu poate fi ștearsă: Katyn și sutele de mii de victime

Dar „ura” asta fără motiv, cum o numește Peskov, ignoră un secol de agresiune. De teroare. Răspunsul la nedumerirea lui stă în arhivele negre ale istoriei sovietice. O istorie pe care Moscova de azi ar vrea s-o uite. Sau s-o rescrie. Documentele sunt clare. În URSS, KGB și predecesorul său, NKVD, au ucis cu brutalitate sute de mii de polonezi și cetățeni ai statelor baltice.

Un episod a marcat pentru totdeauna conștiința poloneză: masacrul de la Katyn. Acolo, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, poliția secretă a lui Stalin a executat cu un glonț în ceafă aproximativ 20.000 de ofițeri polonezi, prizonieri care reprezentau elita armatei și a intelectualității. Decenii la rând, Uniunea Sovietică a negat totul, aruncând vina pe naziști. Adevărul a ieșit la iveală abia la finalul Războiului Rece. Coincidență? Greu de crezut.

Nu doar Polonia. Deportările în masă din Țările Baltice

Frica de care vorbește Peskov nu e doar în Polonia. E o traumă comună. O împărtășesc Lituania, Letonia și Estonia. După ce URSS le-a anexat în 1940, au urmat deportări în masă. Destinația: gulagurile siberiene. Zeci de mii de familii, destrămate. Elitele politice, culturale și economice au fost eliminate sistematic pentru a zdrobi orice rezistență și pentru a impune controlul Moscovei.

Este o rană istorică profundă.

Campania asta de teroare a lăsat cicatrici. Nu s-au vindecat. Nici azi. Ele alimentează o neîncredere totală față de orice intenție a Kremlinului. Nu contează cine e la putere.

Un discurs periculos în contextul invaziei din Ucraina

Vorbele lui Peskov nu sunt simple observații diplomatice. Vin într-un moment de tensiune maximă în regiune. Tensiune alimentată de invazia pe scară largă a Ucrainei, un alt vecin care a aflat pe pielea lui ce înseamnă „interacțiunea cu Rusia”. Surprinzător sau nu, retorica asta a victimizării se potrivește perfect cu propaganda rusă care justifică agresiunea de acum.

Prezentând Rusia ca victimă a unei uri fără noimă, Kremlinul vrea de fapt să anuleze legitimitatea fricii vecinilor săi. Pentru Polonia și Țările Baltice, „demonizarea” nu e o strategie politică. E o lecție. Una dureroasă. Învățată din istorie și reconfirmată de evenimentele sângeroase din ultimele ore și luni.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Dmitri Peskov masacrul Katyn Tari Baltice URSS